sau, în variantă bisericoasă: Cu moartea pre școală călcând

Cine ar fi crezut că rugăciunile a milioane de școleri aveau să se împlinească la o asemenea scară nevisată? Cel mai tupeist chiulangiu de clasa a patra nu ar fi îndrăznit să-i ceară lui Doamne-Doamne sau lui Sarsailă mai mult decât s-o trântească boala pe învățătoare, ca să scape de testul la mate sau să se închidă școala trei zile din cauza ninsorii (cu avantajul pereche al deschiderii derdelușului). Și le-a picat din cer, nu o școală unsă pe la colțuri cu slănină și mâncată de niște utopici maidanezi, ci interdicția de a pune piciorul în toate școlile din țară (poate din lume), și nu pentru o zi, ci până la sfânta Vacanță Mare!

Stați liniștiți la locurili voastre! Prestigioasa și sobra redacție a revistei Kamikaze nu a fost ocupată de hoarde de școlari cu lămpaș și bâte, dușmani ai învățării, suntem la fel de responsabili cum am fost și vom fi întotdeauna. Părintele din noi știe la perfecție să dea din cap și să țistuie a pagubă la gândul tonelor de cunoștințe-balast de care copiii vor fi lipsiți în acest semestru. Și ne dă târcoale gândul apocaliptic că poate nu va mai fi școală nici după vacanță, deloc. Că s-ar putea materializa ultimele versuri din incantația „Dărâmarea școlilor, …”

De asemenea, adultul din noi își dă seama de efectele și costurile cu care vine această recreație. Deja sute de morți, mii sau chiar milioane de șomeri (dacă îi socotim aici și pe cei care lucrează fără acte sau în străinătate) și o societate terorizată de boală, de nesiguranța zilei de mâine, de contactul cu ceilalți și de lipsa contactului cu ceilalți.

Pentru cei care trăiau și până acum de azi pe mâine se pune acum problema de a obține strictul necesar. Alții se frământă la gândul că și-ar putea pierde joburile călduțe și confortul. Cei mai liniștiți sunt bugetarii, serviciile prestate de cei mai mulți dintre ei nu vor deveni inutile din cauza crizei, erau dintotdeauna așa.

În schimb, copilul din noi nu se poate împiedica să jubileze. Și nu doar din inconștiență infantilă. Am avut în școala generală un mare pedagog, profesorul de engleză Zeno Radu, care ne spunea ceva ce ni se părea greu de înțeles la vârsta aceea: anume că noi n-ar trebui să alergăm după note, ci să milităm pentru desființarea lor, fiindcă interesul nostru era să rămânem cu ceva în cap, nu cu note mari în catalog. Copiii de acum au ocazia să facă asta, să învețe pentru ei. Și, în cele vreo șase săptămâni de când a venit vacanța, al meu a prins un drag de școală cât nu a avut parte în toți anii de până acum. Și-a descoperit pasiunea pentru științele naturale, pentru lucrul pe calculator, pentru limba engleză și pentru desen. Iar, în dozele homeopatice primite prin școala online, nici măcar matematica nu i se mai pare așa scabroasă. Și, cu timp mai mult pentru joacă și citit.

Poate că virusul ăsta n-o fi bun la plămâni și pentru economie. Dar, ca ministru nanometric al învățământului, l-aș vedea ca pe un egal al lui Maiorescu, autor al acestei reforme a educației ce s-ar putea numi fondul fără forme. (N.D.)

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here