Ca român, e greu să înţelegi de ce Occidentul pune atîta preţ pe insulele greceşti. Şi ce dacă grecii intră în faliment? Ce dacă li se scufundă ţara şi, odată cu ea, paraliile şi insulele? O să rămînă turistul occidental acasă, cu euroiu‑n buzunar? Aş! Să ne amintim un pic: cînd au dispărut pedofilii din Belgia, au apărut la noi; cînd au dispărut deşeurile radioactive din Germania, au apărut la noi; acum, dacă e să dispară turismul insular din Grecia, va apărea la noi. Nimic nu se pierde, totul se transferă în România. Iată mai jos lista aproape completă a insulelor exotice pe care România este dispusă să le pună la dispoziţia turistului căruia îi place doar înconjurat de ape.

Explore the Danubian Aqua Garden

Pentru turiştii iubitori de locuri exotice, Ministerul Turismului din România oferă sejururi de neuitat pe insula Ada Kaleh. Avantajele unei staţiuni complet acoperite de ape sînt incontestabile: în primul rînd, amatorii de scufundări se vor putea bucura de hobby‑ul lor pe toată durata biletului de odihnă, într‑un concediu în care nu vor trebui să‑şi facă griji în privinţa condiţiilor meteorologice sau a lipsei apei din camera de hotel. Alegeţi minunata noastră oază de verdeaţă din mijlocul Dunării şi bucuraţi‑vă în linişte de cetatea istorică pe care comuniştii au avut strălucita idee s‑o conserve prin scufundare, protejînd‑o astfel de melteni. Nu veţi avea grija maşinilor de fiţe care ar putea să vă spulbere pe trecerea de pietoni. Vă veţi simţi în deplină siguranţă într‑un loc cu infracţionalitate zero, unde sînt mai
puţini peşti decît la Mamaia.

Insula Pensionarilor din Parcul IOR

Are un potenţial turistic fabulos. Ultima oară cînd am fost aici, cu trei ani înainte de a mă duce şi prin Corfu să văd cum e, insula avea patru bănci, cîteva mese pe care se putea juca şah şi o vegetaţie abundentă, luxuriantă. Acum, cînd Grecia e în corzi şi umblă anarhiştii cu suliţele pe stradă să le înfigă‑n orice occidental suspect că îşi vrea banii înapoi, Insula Pensionarilor este perfectă pentru a ademeni pensionarii din toate ţările occidentale şi, mai ales, pensionarele suedeze şi nemţoaice care veneau în anii ’70‑’80 la Mamaia şi Eforie Nord, cînd erau şi ele tinere. Ca o atracţie suplimentară, pe lîngă cele 27 de raţe de pe IOR, pot fi convinşi să colaboreze şi tinerii care – ştim din poveşti – agăţau odinioară străine venite pentru plăceri. Să zicem, Liviu Mihaiu, Andrei Gheorghe şi Dan Chişu. Ce să facă ei? Să se laude cu pensia lor mare.

Insula Mare a Brăilei. Mult e dulce şi frumoasă apa ce‑o sorbim

Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd îmi amintesc de oraşul copilăriei mele, văd Dunărea cea frumos curgătoare, care nu era deloc limpede ca cristalul, ci maronie, sau vineţie iarna, şi plină de pete de motorină, care ne rămînea nouă în păr cînd săream de pe pontoane. Învăţasem la geografia judeţului, în clasa a IV‑a, că Ceauşescu a desecat mlaştinile care acopereau Insula Mare a Brăilei, ca să „redea agriculturii“ aceste terenuri. Cînd un cunoscut
de‑al meu a găsit, acum mulţi ani, în meniul unui restaurant din Canada, sortimentul
„brînză de Brăila“, am aflat cum era cu insula pînă să fie redată agriculturii. Mîlul şi aluviunile aduse în mlaştinile insulei dădeau vara o iarbă foarte grasă. Iarba foarte grasă dădea, la rîndul ei, după ce trecea prin turmele de oi coborîte în transhumanţă, o brînză foarte grasă, numită „de Brăila“. Deci Insula Mare a Brăilei era un fel de epicentru al fertilităţii, asemenea Deltei Nilului. De‑asta a fost scris ambelor aşezări să devină, peste milenii, „creuzete ale civilizaţiei“. Nu ştim dacă conţinutul ridicat de lipide (tip Omega 3 şi Omega 6, cum ar spune Mencinicopschi) din vegetaţia bălţilor şi din moruni este responsabil şi pentru dimensiunile de Omega 36 în flasc ale domnului Terente. Eu, în urma consumului excesiv de grăsimi, mi‑am mărit tare de tot doar dimensiunile pietrei de la fiere. Dar şi aşa, nu prea aş da Insula Mare şi nici Insula Mică a Brăilei pe nici una din insulele greceşti. Ce are insula noastră şi nu au ale lor? Simplu: apă dulce de jur împrejur.

O insulă de latinitate într‑un mare lac cu nume turcesc: Insula Ovidiu de pe lacul Siutghiol

Legenda spune că pe această micuţă insulă de pe „Ghiolu’ Mare“ ar fi trăit, creat şi‑ngropat poetul roman Publius Ovidius Naso, exilat de împăratul Augustus, în varianta oficială, pentru poemul erotic „Ars Amatoria“. Toate săpăturile nu au scos însă la iveală decât nişte râme şerpeşti, foarte apreciate de caraşii de la buza stufului. În lipsa unui mormânt pentru care turiştii să vină în pelerinaj, ITHR‑ul ceauşist, dacă nu cumva cel dejist, a construit pe insulă o unitate de alimentaţie publică cu specific pescăresc înconjurată de căsuţe pentru cazare, unde luam masa în copilărie cu familia, cel puţin o dată pe sezon.
Astăzi, complexul turistic aparţine fraţilor Livadariu, săltaţi de mascaţi în această toamnă deoarece puseseră la punct un procedeu prin care se putea separa acciza de motorină.
Totul a fost modernizat adăugându‑se noi facilităţi: loc de joacă pentru copii, ponton pentru pescari, schi‑jeturi etc. La „Terasa Ţărănească“, amatorii de gastronomie tradiţională pot servi caracatiţă pane, calamar pane, somon la grătar, somon à la insulă, pui mexican, Stroganoff, şniţel parizian şi multe altele. Vaporaşul pleacă de la debarcaderul din spate de la Tic‑Tac şi face cam 20 de minute. Dubla cu minibar şi aer condiţionat constă 150
de lei. Mai multe, pe www.insulaovidiu.ro.

Insula de latrinitate din Herăstrău

Insula din mijlocul lacului Herăstrău e posibil să ascundă comori, specii de animale
încă necunoscute ştiinţei şi triburi de canibali. Este un spaţiu neatins de civilizaţia omului nou, sălbăticia fiind protejată perfect de centura de rahat uman depus pe mal de‑a lungul secolelor. Dacă secţionezi o bucată de centură şi o duci la laborator, vei identifica în straturile ei cele mai importante momente ale istoriei: foametea din 1907, perioada de relativă relaxare din anii ’70, primele importuri de pulpe SUA, deschiderea McDonald’s‑ului de la Unirii, etcetera, etcetera. Curiozitatea nu l‑a împins pe omul român spre inima insulei, iar nevoia l‑a adus, cu barca închiriată de la debarcader, doar până la mal. E timpul deci ca omul străin, turistul, să fie invitat să ne descopere sălbăticia de pe insulă. Să‑i dăm şi nişte pliante, să nu‑l obligăm să recurgă la frunze.

Insula Şerpilor

Din punct de vedere turistic, Insula Şerpilor are trei mari calităţi, pe care ar fi păcat să nu le exploatăm: nu e a noastră, e urîtă şi e foarte mică (0,17 km2). Mai mult nici nu ne trebuie. Ne‑am putea face liniştiţi treaba cu ea. Estimez că vom întoarce banii cu vîsla de pe urma Insulei Şerpilor încă din primul sezon. Cum? Simplu, vom urma modelul grecesc, de mare succes. Umplem zilnic cîteva bărci de turişti străini în portul Sulina, îi cărăm pe bani frumoşi (tarif nesimţit de Deltă) pînă în dreptul ei şi le spunem că momentan se află în curăţenie, avem meseriaşii pe ea. Facem un grătar cu ceafă de porc în larg, le vindem o sută de poveşti prin care să‑i convingem că e suficient s‑o vadă de la distanţă şi că n‑are rost să pună piciorul acolo, apoi îi ducem înapoi la Sulina. Cine nu crede că e posibil să se intereseze la cei care au plecat în croazieră din Paralia Katerini. Dacă nu le‑a plăcut, jur că mă las de turism.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here