− Alo, bona sera siniori, vă vorbesc de la un telefon mobil public.
− Cum vine asta? Nu am mai auzit decât de telefoane fixe publice.
− Ei, asta este o invenţie de‑a mea: telefonul mobil public.
− Aşa, şi ce doriţi?
− Mă numesc Păpătoiu Afrim sunt geolucrător aici la noi în sat.
− Cum adică geolucrător?
− Lucrez pământul, adică geo.
− Bun.
− Vreau să vă întreb despre aceste monede bitcoin sau ethereum, care ce mai facem tată cu ele?
− Dar dumneavoastră plătiţi acolo, în comună la dumneavoastră cu bitcoini?
− Într‑un fel. Adică am zis că decât să nu plătim la bufet datoriile în lei, zic să nu le plătim în bitcoini şi ethereumi.
− Adică?
− Adică l‑am pus pe Mugurel de la bufet să ne transforme datoriile pe care le avem noi la bar în bitcoini.
− Dar de ce?
− Păi, întâi ca să părem mai jmecheri. Apoi că un bitcoi din ăsta s‑a ajuns 4600 de parai. Deci unu de la noi care are datorie o sută de milioane de lei, vine transformizat în valuta dolar cam două mii şi ceva dolars, da?
− Corect!
− Deci în bitcoi vine ca la nici juma de bitcoi, corect?
− Corect.
− Altfel sună, nu? Te‑ntreabă unu’: „Cât ai, bă, datorie la bufet?“ Tu nu mai spui „hăăăăt, o sută de milioane!“ că pari milog. Spui: „Aaaa, nici juma’ de bitcoi!“. M‑ai înţeles?
− Da.
− Decât că boul de popă a zis să puie uamenii bitcoi pe ochi la mort, dar dacă un bitcoi e 4.600 de dolarşi, ce căcat fac? Pun peste 9.000 de parai pe pleoapa răposatului. La noi cea mai scumpă casă din comună e 8000 de dolari şi este casa primarului pe care el o închirizează cu chirie la primărie.
− Şi cât e chiria?
− 10.000 de euro pe lună, dar asta e altă poveste.
− Mai mult. Altă neclaritate cu bitcoii ăştia. Cică ei nu se poate strânge la saltea pe normal cum pune omul la salteau lui de paie sau relaxa sau cum are. Cică îţi trebuie o saltea specială, cel puţin Dormeo Lux pentru ca să pui bitcoi din ăştia. Şi mai a şi păcălit câteva băbi, care tezaurozează prin sat pe la noi.
− Şi dumneavoastră ce ne întrebaţi, de fapt?
− Dom’le, e mai mari bitcoiii, etereii sau ronii? Că unii cică a găsit la nişte săpături o amforă romană sau greco‑romanp, plină cu bitcoi de aur din perioada lui Pericle, când ne bătea Traian pe noi, dacii.
− Nu dăm sfaturi de investiţii.
− Atunci spuneţi‑mi şi mie: mecla la ce om mare o are bancnota asta de o sută de bitcoi pe ea?
− Nu are mecla nimănui.
− Cum dom’le? Suta avea pe Bălcescu, acum are pe Caragiale. Banii englejilor are regi şi regine d‑ale lor. Normal bitcoiu trebe să aibă regi şi savanţi din ţara şi istoria la bitcoiejii ăştia. Apropo, ei a luat vreun premiu Nobel?
− Nu se pune aşa problema. Cum să vă explic…
− Dar la campionatul mondial până unde a fost cel mai sus? A jucat măcar o semifinală, ceva?
− Domnule, trebuie să închidem. La revedere!
Kamikaze Prost Restant

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here