Decât o chestiune de limbaj

Tot încerc să înţeleg de ce PSD (nu e nevoie să mai adaug şi ALDE, aşa cum, atunci când vorbeşti de o fosă septică, nu mai trebuie să menţionezi şi căcatul depus la fundul ei, acela se subînţelege) are atâta succes la oameni.
Am luat‑o pe bâjbâite, pe calea bătătorită: pesedeul o fi aşa iubit ba pentru că dă pomeni electorale (fals, nu pentru punga de mălai sunt votaţi), ba că nu taie pensiile, ba că nu vinde ţara (fals, vinde părţile pe care nu le poate fura), ba că ne apără de unguri (mai puţin de UDMR, care îi stă mereu alături atunci când este pe val) şi de americani.
Aiureli. Nu pentru bunăstarea promisă (bunăstare care a gonit din ţară trei milioane de români şi îi ţine pe fanii cei mai fideli la nivelul subzistenţei – vezi poza) sunt votaţi de 27 de ani primari şi parlamentari guşaţi, semianalfabeţi şi cu dosare penale. Aş zice că aceia sunt votaţi tocmai fiindcă sunt guşaţi, semianalfabeţi şi hoţi.
Aflându‑mă ieri seara printre cei ieşiţi să protesteze, am avut, ca de fiecare dată, o senzaţie surdă că ceva nu era în regulă. Fiind mai atent, am reuşit să identific ce‑mi zgâria urechile: de la tineri până la doamne care păreau desprinse din pozele de familie ale 22‑ului, toţi vorbeau corect. Până şi câinii aveau aerul că nu au făcut în viaţa lor vreun dezacord.
Cum dracu să nu te alieneze aşa ceva? Cu atâta gramatică, e clar mâna lui Soroş, a trădătorilor de ţară. Privind în urmă, toţi conducătorii carismatici ai României au ştiut să vorbească pe limba noastră. Umbla vorba că Ceauşescu lua în particular
lecţii de gângăveală, ca să‑l iubească şi mai mult poporul. Iliescu, pişicher, compensa lipsa dezacordurilor prin întorsături ale limbii de lemn şi o pronunţie de activist PCR. Dacă Băsescu nu s‑ar fi ajutat cu câteva expresii marinăreşti, mira‑m‑aş să fi reuşit să se aburce peste procentele anemice care l‑au despărţit de 0049 (pe numele de fată, Năstase) şi de Geoană.
Pentru cei care au supt anacolutul o dată cu laptele matern, oricine vorbeşte
corect e suspect din start. În timpul războiului, englezii au reuşit să depisteze şi să ducă la spânzurătoare agenţi nemţi paraşutaţi, doar fiindcă neamţul, perfecţionist, vorbea o engleză fără cusur. Nu am date certe, dar sunt sigur că în România anilor cincizeci, mulţi au ajuns să sape la Canal doar pentru că vorbeau bine şi, imprudenţă maximă, foloseau în scris litere duşmănoase: Y, W, Q, K.
O confirmare a teoriei mele este faptul că, de la o vreme, Vanghelie a început să vorbească corect. Şi tot de atunci a fost exclus din partid şi a ajuns la puşcărie.
Aşa că, dragi politicieni, dacă vreţi să puneţi gabja pe putere, ieşiţi la o bere cu vecinul de la parter, care să îl ascultaţi cu atenţie, sigur o să aibă de spus ceva de folos. (N.D.)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here