Salutare și Doamne-ajută la toți cititorii care citește acum rândurile acestea și la cei care le va citi pe rândurile acestea în viitor. A mai trecut o săptămână din viața lui George Becali, cel mai mare patron din istoria Premier Lig de când s-a înființat ea și până o să se desființeze. Că vă zic cu o mână pe inimă și una pe Sfânta Scriptură, că nu are cum să o mai ducă mult Premier Lig asta.

Vreți să vă zic de ce, este? Hai că vă zic. Păi săptămâna trecută pe la mijloc așa, am meci cu Lestăr, niște agarici care este ei acum pe locul 3 și care se crede buricul pământului că este ei pe locul 3, cum ar veni. Doamne, ce meci! A dat băieții mei gol repede, minutul 12 regulamentar, așa cum le-am cerut eu de fiecare dată când avem antrenament. Că mereu le zic: tată, gol repede și asta e! În fine, continuăm joaca și egalează ăia. Am crezut că mor de ciudă. Am luat la palme toată loja, inclusiv ospătarii, de nu înțelegea ăia ce se întâmplă. Și cum dădeam eu palme la toată lumea din lojă, o dată aud un vuiet, ca în Scrisoarea a III-a a lui Eminescu Mihai, un poet tânăr și de perspectivă din Botoșani. Era minutul 95 și dragul meu Trezeguet a dat gol. Baaaam, 2-1 pentru magica FCAVB și cică ne-am calificat în finală la Cupa Ligii. A ligii Premier Lig, cum ar veni. Adică io m-am gândit și era logic să fie așa. Am bătut locul 3, deci am trecut peste ei, deci am mai rămas două echipe, locul 1 și locul 2. Noi și Citi cu Pepe Gardiola, mi-a zis Meme.

Am sunat la Sky Sports să intru în direct cum făceam pe vremuri la Digi, dar muiștii ăia nu au răspuns și oricum mi-a zis Luțu că vorbeam degeaba cu ei, că ar fi trebuit să vorbesc în engleză și eu în engleză nu mai vreau să vorbesc în viața mea. Așa că l-am sunat pe Mironică și am vorbit cu el vreo două ore, până a rămas săracul fără baterie la telefon și cred că și fără serviciu, că el avea nu știu ce emisiune atunci, dar nu a putut să o țină că vorbea cu mine la telefon.

Eh, și după toată bucuria asta care mi-am făcut-o eu cu băieții mei, vine Sâmbăta și am meci mare iar în deplasare cu B o u r n e m o u t h. Mamaaa, ce repede a trecut ziua asta, am scris numele la boii ăia timp de patru ore, să-mi bag plua puncte puncte. Așa, și am avut meciul cu B o u r n e m o u t h. Băăăă, ce căcat se întâmplă, au mai trecut patru ore?

Bă, și mă bate ăia cum mă bate mai toată lumea: eu dau un gol, ei mai multe și uite așa, a dat magica FCAVB goluri de onoare, de zici că sunt cavaler de Malta, cavaler Ioanid și cavaler al Mesei Rotunde la un loc. M-am umplut de onoare de nu mai pot s-o duc. Dar nu că am luat bătaie mă deranjează, am început să mă obișnuiesc. Altceva s-a întâmplat, mi-a căzut fața când m-am uitat pe clasament. Deci io, George Becali, patronul cel mai șmecher la FCAVB, sunt pe locul 17. Cum plm, băăăă? Păi nu eram bre pe locul 1 sau locul 2, de trebuie să joc finala la Premier Lig? Iar m-ați trimis la retrogradare după un căcat de înfrângere?

De aia vă zic, nu are cum ca să mai existe multă vreme Premier Lig ăsta. Prea e date peste cap clasamentele și sistemul de clasare în clasament. Nu mai înțelege nimeni nimic. Că mă gândesc că dacă nu înțeleg eu, cum să înțeleagă englejii ăștia proști, care a și mai ieșit ei din Brexit, ce căcat o fi și ăla? Eu care de zece ani sunt cel mai mare filosof al lumii, de când m-am apucat de învățat filosofie.

Eu tot ceea ce am învățat, oricum simțeam că este prezent în mine, dar nu aveam cum să-l exprim în cuvinte. Spre exemplu, etimologia cuvântului filosofie, care înseamnă iubire de înțelepciune. Eu simțeam că sunt filosof, că m-a născut mama să fiu iubitor de filosofie. În fine, vă mai zic o dată, treaba asta cu Premier Lig nu o să se termine bine. Eu deja mă gândesc să plec de aici și să-mi iau echipă în altă țară. Văd eu unde, Franța, Italia, Spania, găsesc eu o altă echipă magică.

Acum vă las, că mă duc să pregătesc meciul următor, cu Murinio. Vine omul în Bărminghăm și trebuie să fiu pregătit. Am dat comandă la Meme și Luțu să tundă oile cele mai frumoase să-i fac o bundiță lui Joze. Tai și un berbecuț și îl fac la proțap, îi dau și o putinică de brânzică, poate mă lasă omul să câștig și eu. Doar e fratele meu! Se vede și în amintirea asta care o avem amândoi, pe solemnitate și credință și dragoste de patrie.Te pup Joze și Doamne-ajută! Ne vedem pe stadion.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here