Pentru cei neinițiați, respectiv angajații presei sportive din România, facem precizarea că în perioada 20 septembrie – 2 noiembrie a.c. s-au disputat meciurile din cadrul turneului final al Cupei Mondiale la Rugby.

Dintr-o regretabilă eroare turneul a ajuns să fie găzduit de Japonia, în loc să se desfășoare pe frumoasa arenă (încă în construcție) de pe lângă Arcul nostru de Triumf.

Norocul japonezilor, altfel nu pupau așa o ocazie. Să recunoaștem însă că au stadioane pe care scrie secolul XXI. Pe ale noastre scrie WC defect.

Am zis japonezi așa, de un paregzamplu, căci de la al doilea război mondial încoace s-a schimbat regulamentul și la ei. În lipsa portavioanelor și submarinelor nucleare supușii Împăratului au naturalizat tot ce au prins în plasele pescărești, ceea ce nu le anulează însă meritul de a fi dat cu rușii de pământ, în deschiderea turneului (Japonia-Rusia: 30-10). Măcar atâta satisfacție să avem, să-i vedem pe recuperatorii lui Taica Putin mâncând bătaie la rugby (au luat 30 și de la Samoa). Cât despre politică… Mai bine să vorbim despre altceva.

Că tot veni vorba, au încercat și cei de Federația Română de Rugby să înmatriculeze în Bulgaria oarece străinezi. Dar… fatalitate! Iar s-au rătăcit documentele pe traseu și ne-am trezit descalificați, asta după ce reușisem să ne prezentăm la toate turneele finale de până acum. Performanță inegalabilă pentru o țară ca a noastră, cu mai mulți șefi de federații decât sportivi legitimați.

Gazdele nu s-au mulțumit doar cu măcelul din primul meci. I-au pălit și pe irlandezi cu 19-12, arătând că victoria obținută la precedentul turneu final împotriva Africii de Sud (actuala campioană mondială) nu a fost un blat ordinar, așa cum pretindeau gurile pierzătoare la pariuri. Ptiu, drace!

Atât doar că prima reprezentativă de rugby a Japoniei seamănă cu Manchester City sau PSG, la fotbal. Și trebuie să recunoaștem cu toții, chiar dacă nu suntem telespectatori History Channel, că sorții (Buddha, Spiritul Primordial sau Împăratul) le-au hărăzit cea mai ușoară grupă, fără Noua Zeelandă, Africa de Sud, Anglia, Franța sau Țara Galilor. Bineînteles că au beneficiat și de aportul entuziast al spectatorilor, printre care s-au numărat și arbitrii partidei cu Scoția (28-21).

Galezi și iar irlandezi.

Simpaticii galezii s-au prezentat în Japonia cu marele slam obținut în Six Nations și visau probabil la reeditarea performanței obținută la prima ediție a Cupei Mondiale (1987), atunci când au terminat competiția pe podium (locul 3). Au fost foarte aproape! Dacă la toate acestea mai adăugăm și faptul că galezii sunt un popor de intelectuali, în calitate de vorbitori ai unei limbi moarte, îi putem plasa și pe ei în topul preferințelor publicului japonez, care oricum nu prea înțelege nimic din sportul ăsta.

La polul opus s-au plasat canadienii. La ei în țară s-ar fi aflat acum în toiul iernii (care în unele părți ale Canadei începe în septembrie și se termină în august), ceea ce s-a văzut și în evoluția lor împotriva italienilor (7-48). Să pierzi în fața unui barcagiu responsabil cu transformările care nu ar nimeri nici Capela Sixtină de la 10 pași…

În ceea ce privește jocul în grămada ordonată cineva ar trebui să le explice compatrioților domnului/doamnei Trudeau (nu prea le am cu politica de gen) că ideea este să te legi de coechipieri și să împingi adversarii, nu invers. Probabil că asta bombănea și antrenorul lor în tribună, atunci când camerele de luat vederi picau întâmplător pe el (mai degrabă cred că era ceva legat de încălzirea globală).

Nu știu ai lui Bușcu și Mihaiu cum sunt, dar eu am ținut cu Fiji la turneul ăsta. Cu gazdele samuraie nu voi ține niciodată pentru că au omorât oameni la Pearl Harbour. Scrie și la almanah. Cei din Fiji nu au omorât pe nimeni, cu excepția unor misionari cu mințile rătăcite. Vreo șasă ca să fiu mai exact și toți gustoși (nu Tibi dragă, noi nu furăm).

Sunt tare mândru de fijienii mei, chiar dacă sunt păgâni. Nu s-au calificat din grupe, că așa a vrut Hristos (au făcut surfing în Postul Mare), dar băieții au dat totul. Copii tineri, competiție, creștem.

La capitolul dezastre naturale problema irlandezilor este că nu poți scoate Irlanda din ei. S-au calificat în sferturile de finală, dar asta numai după ce s-au chinuit o repriză întreagă cu selecționata mujicilor, ajunsă în Japonia prin bunăvoința federației noastre de resort. Unii dintre irlandezii prezenți în teren aveau ochișori mici și prietenoși, ca după vreo trei butoaie, încât nu s-a mirat nimeni că au intrat bucuroși în jocul închis al inamicului.

Bine că nu s-a lăsat cu accidente de muncă! A fost cât pe ce. Mai întâi s-au ciocnit trei irlandezi precum ouăle de Paști, apoi unul dintre ei a vrut să placheze bețele din terenul de țintă. Noroc mare că Cel de Sus ține cu bețivii. A avut zile, maică.

În cele din urmă, diferența s-a făcut tot la stilul de beut. Irlandezii beau în manieră rulantă, spre deosebire de angajații FSB care machesc în manieră ordonată. Câștig de cauză pentru Wild Rover (Irlanda-Rusia 35-0).

Și-au mai spălat totuși păcatele prezentându-se pe uscat la sfertul de finală pierdut în fața Noii Zeelande. Mai mult decăt atât, au reușit chiar să culce balonul în terenul de țintă al adversarilor! Ok! Meciul s-a încheiat, deloc surprinzător, cu scorul de 46-14 în favoarea All Blacks, dar irlandezii pot spune că au ieșit din teren pe picioarele lor. Probabil că nu același lucru s-a întâmplat la petrecerea de după, mai ales că japonezii au făcut progrese în ceea ce privește trăscăul preferat de băieții în verde (informația cu privire la calitatea trăscăului am primit-o pe surse de încredere).

Niște georgieni.

Cât pe ce să-i uit pe georgieni! Au oferit cel mai urât meci de până acum, cel cu Australia (8-27). Ok, nici cu cangurii nu ne este rușine, îl au antrenor pe Michael Cheika (un fel de Nicolae Dică la ei).

Dacă nefericiții de canadieni aleargă în stilul focă, georgienii par câteodată să confunde balonul cu o oaie. Sar pe ea, pe oaie adică, încearcă disperați să o apuce de ceva, da’ tot le scapă. Probabil au rămas cu sechele după ce le-au furat grecii lâna de aur (aur pe dracu!).

Grea viața de cioban! Că doar nu de pomană a vrut Stalin să se facă popă. Ulterior a constatat că există metode de furat mai eficiente.

Dar să revin la australieni. Tare drag mi-a fost în viață jocul bun și antrenorul modest. Băiat subțire selecționerul Michael Cheika! A ținut morțiș să i se treacă în contract că dacă nu câștigă trofeul în Japonia, le dă voie federalilor să-l dea afară fără prea multe discuții. Și i-a ieșit. Englezii l-au tăvălit gospodărește în sferturile de finală (40-16), așa că Mister poate căuta alți fraieri care să îl plătească. Din câte am aflat, îi plac mult călătoriile, așa că nu ar fi exclus să îl vedem mai devreme sau mai târziu făcând turul istoric al Bucureștiului.

Per ansamblu, echipele din emisfera nordică (sau dacică, dacă ar fi să le facem pe plac alegătorilor lui Petre Daea) au reușit să se prezinte mai mult decât onorabil în confruntările cu reprezentativele din jumătatea de sud a globului (să ne scuze ăștia cu teoria pământului plat, da de la noi se vede tot rotund). Galezii acompaniați de francezi au oferit un sfert de finală aprig disputat (20-19 pentru britanici) iar în semifinala cu Springboks chiar le-au dat de furcă actualilor campioni mondiali (16-19)!

Apropos de francezi, câtă vreme cluburile din Top 14 (eșalonul de elită al campionatului cocoșilor) fac legea în ceea ce privește selecția și promovarea jucatorilor autohtoni, nu prea se întrevede vreun progres la nivel de echipă națională. La alte case mari sportivii sunt practic angajații federației, în vreme ce în Franța dictează cluburile. O fi bine?

Final cu Fuego și câțiva fijieni.

Marea surpriză au oferit-o însă englezii. Sau All Blacks, depinde de pe ce poziție comentăm. 19-7 în semifinala Cupei Mondiale pentru Anglia, împotriva fostei (duble și triple) campioane mondiale, cea mai temută și admirată echipă de pe fața planetei! Rezultat absolut meritat. Dacă în fotbal se întâmplă destul de des să bată ăia mai norocoși (despre arbitraj nu mai vorbim, că iar se supără Nea Mircea Lucescu), în rugby câștigă aproape întotdeauna cei care joacă mai bine în partida respectivă.

În finală lucrurile au stat taman pe dos. Am ținut cu trandafirul, nu de alta dar mulți englezi sunt acum moldoveni de-ai noștri. Colegul Mihai Pahonțu mi-a mărturisit că nu îi mai înghite pe englezi după ce au contestat Haka. Eu unul îi înțeleg. Când ești mahmur de abia te mai ții pe picioare și vin niște nesimițiți și dansează în fața ta… păi să nu le zici vreo două?

La Yokohama Africa de Sud a făcut din nou un meci tactic perfect (32-12), câștigând aproape fără drept de apel un turneu care nu a fost lipsit de surprize. Oricâte laude ar primi Springboks vis-a-vis de prestația din Japonia și tot nu ar fi de ajuns pentru inteligența și ardoarea cu care au abordat fiecare partidă (inclusiv cea pierdută în grupă). Felicitări întregii echipe, dar mai ales lui Rassie Erasmus, declarat antrenorul anului de federația internațională! (în ProSport și Gsp ar fi ieșit tot Gigi Becali). Preferatul meu pentru Cupa Mondială este Faf De Klerk, mijlocașul de buzunar care și-a depășit cu mult statura fizică.

Spre bucuria pasionaților, televiziunea publică a ratat festivitatea de premiere pentru că trebuia să intre pe post o reclamă cu Fuego. Ghinion, dar așa e-n viață! Soacrele au întotdeauna ultimul cuvânt.

Despre finala mică nu sunt prea multe de spus, decât că a fost un fel de El Sackico, Steve Hansen (All Blacks) și Warren Gatland (Wales) fiind nevoiți să-și ia adio de la contracte, primul pentru că a ratat trofeul (așa e la ei!) iar al doilea din motive de vechime prea mare. Trebuie spus însă că ambii antrenori pleacă în aplauzele suporterilor, lăsând în urmă vitrine încărcate cu trofee.

În încheiere. vă rog să-mi permiteți să mulțumesc tuturor celor doi susținători români (cu mine cu tot) ai selecționatei insulelor Fiji și să vă adresez, în numele federației și poporului fijian în frunte cu Președintele (reales) Domnul General Maior Jioji Konrote, cele mai calde urări de sănătate și viață lungă!

P.S.
Vă așteptăm pe la noi prin Fiji să mâncăm împreună un pește. Asta în caz ca reușiți să aterizați (dacă nu, aia e).

A.S.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here