Nicolae Fotin
Nicolae Fotin

Nicolae Fotin:( preşedintele Agenţiei Naţionale a Medicamentului ) :„Nu cred că fac o lecţie de patriotism, însă noi, românii, am uitat uneori câte calităţi are această ţară…“

Brexit‑ul înseamnă nişte oportunităţi pentru celelalte 27 de ţări ale UE, cum ar fi faptul că agenţiile europene vor fi mutate de la Londra în alte oraşe ale Uniunii. România s‑a înscris şi speră să preia Agenţia Europeană pentru Medicamente (AEM). Nu aţi prea auzit de acest
subiect, deşi este unul major, fiindcă presa din România este interesată mai mult de subiecte de cancan. La ce v‑ar ajuta şi pe dumneavoastră dacă România ar reuşi să obţină găzduirea AEM putaţi afla din interviul de mai jos, cu domnul Nicolae Fotin, preşedintele Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM), instituţia omoloagă a AEM la nivel naţional.

Reporter: Vă rog să ne spuneţi ce este Agenţia Europeană pentru Medicamente şi câte oraşe şi‑au depus candidatura pentru a o prelua?
Nicolae Fotin: Agenţia Europeană pentru Medicamente (AEM) este o agenţie descentralizată a Uniunii Europene (UE), cu sediul momentan la Londra. A început să funcţioneze în 1995. Agenţia este responsabilă pentru evaluarea ştiinţifică, supravegherea
şi monitorizarea siguranţei medicamentelor în UE. AEM protejează sănătatea publică şi animală în 28 de state membre ale UE, precum şi în ţările din Spaţiul Economic European, asigurând faptul că toate medicamentele disponibile pe piaţa UE sunt sigure, eficiente şi de înaltă calitate. AEM deserveşte o piaţă de peste 500.000.000 de persoane care trăiesc în UE. În ceea ce priveşte relocarea AEM ca urmare a Brexit sunt 19 ţări care şi‑au depus candidaturile, iar conform graficului european evaluarea Comisiei Europene a avut loc. Rapoartele de evaluare şi sumarul fiecărei evaluări se află oficial pe site‑ul Comisiei Europene.

„Până la acest moment nu avem nicio agenţie europeană pe teritoriul ţării“

Rep.: Care sunt criteriile de eligibilitate pentru acest proiect, în mare?                          N.F.: Sunt şase criterii care se referă la: clădirea care va fi pusă la dispoziţie pentru viitorul sediu AEM şi infrastructura IT şi de telecomunicaţii; sistemul de sănătate şi asigurări de sănătate; sistemul educaţional care să poată absorbi cei peste 600 de copii ai angajaţilor AEM; acces la piaţa muncii pentru membrii familiilor experţilor care se relocă, astfel încât aceştia să îşi poată continua activităţile profesionale; continuitatea activităţilor de bază ale AEM; distribuţia geografică a agenţiilor europene astfel încât acestea să fie prezente în fiecare din statele membre. La acest ultim criteriu, România are un avantaj cert deoarece până la acest moment nu avem nicio agenţie europeană pe teritoriul ţării.
Rep.: Aud deseori spunându‑se, chiar de către români, care altfel spun că sunt patrioţi, că noi nu ne‑am putea permite această agenţie. Eu cred că avem multe atuuri pentru a o prelua. Aş vrea însă ca dumneavoastră, care aţi studiat în amănunt problema, să‑mi spuneţi care sunt avantajele pentru care România chiar ar putea face faţă cu brio prezenţei AEM la Bucureşti.
N.F.: Dacă nu existau şanse era absurd să fie angrenate atâtea resurse umane, materiale, de decizie administrativă la nivel de guvern, cât şi de decizie politică. Răspunsul meu este unul cert: Da, România are şanse în ceea ce priveşte relocarea AEM. Iar cel mai clar argument este tradiţia şi experienţa în domeniul reglementării pieţei medicamentului. Aici România are o tradiţie de peste 60 de ani, faţă de alte state candidate care au agenţii naţionale similarecu Agenţia Naţională a Medicamentului din România, cu o tradiţie recentă în jur de 22 de ani. Alte avantaje indiscutabile sunt: securitatea cetăţeanului, ultima generaţie de transfer de date, telefonie corespunzătoare nevoilor AEM. Stabilitatea economiei naţionale este un alt factor pozitiv. Mai ales că în ceea ce priveşte relaţiile comerciale cu Marea Britanie, acestea impactează doar cu aproximativ 4% balanţa comercială a României. Apoi tinerii. Tinerii din România sunt cotaţi foarte bine în ceea ce priveşte cunoştinţele de limbi străine. Şi alte şi alte lucruri pozitive. Nu cred că fac o lecţie de patriotism, însă noi, românii, am uitat uneori câte calităţi are această ţară…

„Dosarul nostru justifică posibilitatea României de a găzdui AEM“

Rep.: De ce îşi doresc statele din UE ca o astfel de agenţie să fie pe teritoriul lor? Ce beneficii le aduce?
N.F.: Să ştiţi că AEM nu este un trofeu pe care îl doresc statele membre dintr‑un capriciu de notorietate sau moft. Aşa cum spuneam mai sus, AEM reglementează piaţa medicamentelor în toate statele membre ale UE, are un buget considerabil, iar personalul angajat este în mare parte format din experţi de înaltă ţinută. Mulţi dintre aceştia sunt din rândul medicilor, farmaciştilor, biologilor. Adică vorbim aici de o instituţie cu un grad de cunoaştere ridicat, un fel de „knowledge based organization“ („organizaţie bazată pe cunoaştere“). Cum să nu îţi doreşti o organizaţie care poate influenţa pozitiv comportamentul etic şi moral al organizaţiilor naţionale? Mai mult, acest gen de organizaţii au şi un rol educativ pentru întreg sistemul de sănătate. Eu sunt foarte preocupat de ce lăsăm în urma noastră şi, din acest punct de vedere, cred că tinerii specialişti pot fi cooptaţi şi pot să se educe în munca într‑un climat de multiculturalism. Extrem de important pentru cei ce vor trăi în alte modele decât am trăit noi.
Rep.: Cum se va decide ce ţară, ce oraş, preia Agenţia Europeană a Medicamentului
şi când se dă votul?
N.F.: Decizia se va lua în principal la nivel politic, fiind mai multe etape de vot. Votul final va fi undeva în luna noiembrie.
Rep.: Cât timp a lucrat statul român la elaborarea dosarului de preluare a AEM?
N.F.: Primele discuţii despre participarea noastră ca ţară au început undeva în anul 2016, cred că în vară. Atunci am făcut prima schiţă cu accent puternic pe tradiţia în medicină şi în cercetarea românească. Dosarul efectiv am început să îl dezvoltăm după ce Consiliul European a definitivat şi aprobat cele şase criterii despre care vă vorbeam mai sus. A fost o muncă titanică ce a necesitat determinare şi curaj. Asta a fost la început. Ulterior toate insituţiile statului implicate au susţinut dezvoltarea proiectului cu date şi informaţii care să justifice cele şase criterii. Practic, dosarul nostru justifică posibilitatea României de a găzdui AEM.

„Toate componentele statului român au fost şi sunt angrenate în acest proces. Este un proiect de ţară, primul de acest gen“

Rep.: Aveţi idee cam câţi oameni sunt implicaţi din partea României în acest proces?
N.F.: Vreţi să spuneţi echipa proiectului? Între trei şi patruzeci de persoane. Aşa, la o primă evaluare, şi numai pentru că doriţi cifre. Dacă este vorba de proces, aici ar trebui să fiu mai precis. Cifre nu pot spune, deoarece nu vreau să nedreptăţesc pe nimeni, însă vă pot spune că toate componentele statului român au fost şi sunt angrenate în acest proces. Până la urmă este un proiect de ţară, primul de acest gen.
Rep.: Europarlamentarii români s‑au implicat în această chestiune sau se fac că lucrează numai în campaniile electorale?
N.F.: Există un europarlamentar, Claudiu Ciprian Tănăsescu care s‑a implicat concret, realizând acţiuni concrete de susţinere a candidaturii României, atât în ţară, cât şi la Bruxelles. De exemplu, îndata de 18 octombrie anul curent va avea loc la Bruxelles o conferinţă organizată dedomnia sa cu tema: „Relocarea AEM în România, un avantaj pentru cetăţeanul european“. Am avut şi alţi susţinători, din Parlamentul European, din diplomaţia română, care ne‑au încurajat şi au susţinut candidatura. Trebuie să subliniez că reprezentanţa României pe lângă UE s‑a implicat extrem de activ ţinându‑ne la curent cu tot ceea ce se întâmplă sau se spune la Bruxelles în legătură cu subiectul relocării AEM. Însă cel mai important a fost că în sistemul de sănătate am avut şi avem o susţinere demnă ofertei României. Pe lângă Ministerul Sănătăţii, industria, asociaţiile, mediul academic şi practicienii au avut rolul lor esenţial. Nu ascund prietenii mei medici ce bucurie sinceră şi umană au manifestat.
Rep.: Ce face Agenţia Naţională a Medicamentului pentru a susţine această cauză?
N.F.: ANMDM a dezvoltat tehnic dosarul, concepţia şi cuprinsul lucrării este rodul ANMDM. Asta pentru că ştim ceea ce vorbim şi, în plus, am învăţat multe din relaţia de stat candidat şi ulterior stat membru al UE. O şcoală grea, dar care acum, cu ocazia dosarului de candidatură, a dat roadele care trebuie. Prima susţinere a fost crearea dosarului. Ulterior, am primit de la Guvernul României, prin Ministerul Sănătăţii, un buget pentru campania de promovare, care a presupus: crearea unui site dedicat exclusiv acestui proiect, realizarea unui film de promovare, realizarea broşurilor de promovare şi realizarea formatului tipărit al dosarului. Elementele de promovare au fost realizate de o firmă de advertising specializată care a depus un efort semnificativ să realizeze coerent şi în condiţii de restricţii de timp campania cu care acum ne mândrim. Am auzit voci care critică. Foarte bine. Eu prefer critica în cunoştinţă de cauză. Adică, întâi te documentezi bine, cunoşti tema foarte bine şi ulterior îţi exprimi acordul sau dezacordul. Altfel parcă seamănă a ceva nefiresc.
Şi nefirescul nu rezistă în timp.
Rep.: În cazul în care Bucureştiul este desemnat oraşul câştigător, când îşi va începe
funcţionarea în noua locaţie Agenţia Europeană a Medicamentului?
N.F.: În dosar, la criteriul „continuitatea afacerii“, adică criteriul 5, există propunerea
noastră privind desfăşurarea în timp a relocării, în aşa fel încât AEM să nu sufere ca activităţi de bază. Şi acolo, analizând şi riscurile şi luându‑ne măsurile de contracarare a acestora, undeva în luna decembrie 2018, AEM ar trebui să fie integral operaţională şi funcţională. Cu alte cuvinte, înainte de declanşarea Brexit‑ului, din 2019.
Alexandru CĂUTIŞ

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here