chiar din paleoliticul propriu-zis, nu din ăsta pe stil nou, în care ne ține Partidul de peste un sfert de secol.

Iată despre ce e vorba: pe insula Andaman, North Sentinel, din Golful Bengal, trăiește un trib care a ales să-și petreacă vacanța de vară în Epoca Pietrei Cioplite, în paleolitic. Membrii săi au refuzat vreun contact cu restul vecinilor de specie, omorând cu săgeți și sulițe orice om prins pe insulă. Trăiesc azi la fel ca acum 60000 de ani. Insula are regim de rezervație, accesul, indiferent de motiv, fiind strict interzis de către guvernul indian, pentru a nu afecta acest fenomen antropologic și a nu-i expune pe băștinași la boli franțuzești, față de care nu au imunitate.

Călcând această interdicție, un misionar american s-a gândit să-i viziteze și să-i convertească. Fârtații l-au ciuruit cu săgeți și și-au văzut mai departe de treburi.

Cârcotași cum vă știm, o să săriți în sus: „Păi, n-ai luat-o cam pe departe cu metafora, ce-are misionarismul cu pesedismul? Măcar, la rigoare, am fi acceptat să ne fi spus că pesediști erau primitivii ăia, cei care au omorât americanul, omul civilizației occidentale.

Hai să ne gândim mai bine: sălbaticii ăia n-au lucrat la stat o secundă din viața lor. Nu au primit șomaj, pensie sau găletușe cu zahăr și ulei de la partide. Ei sunt antreprenorii par excellence, al căror trai depinde exclusiv de propria iscusință și hărnicie.

Pe de altă parte, misionarul acela întruchipa un PSD întreg într-un singur om: încalcă legile țării (cu repetiție), debarcând pe o insulă unde nimeni nu are voie să pătrundă (ah, obsesia pesediștilor pentru insule care nu sunt ale lor!). Mai mult, mituiește un grup de pescari locali pentru a-l duce acolo, făcându-i astfel să ajungă în pușcărie, în calitate de complici la ilegalitățile lui. Merge la sălbaticii aceia cu intenția să le schimbe opțiunile, să-i facă să voteze altceva, anume pe Dumnezeul lui. Și, în acest scop, ca orice pesedist, le oferă cadouri nefolositoare pentru aceia. Nu orice fel de cadouri, ci o Biblie și o minge de fotbal. Hepa! Unde am mai auzit noi de combinația asta? Oare cu ce ne-au tot delectat iubiții conducători în astea trei decenii din urmă? Au primit românii de la PSD vreun cadou (plătit, de fapt, tot din banii lor) mai frumos decât Stadionul Național și Catedrala Neamului (ăla, știți voi care)? Temple ale spălării pe creier, unde oficiază oameni de fotbal cu un picior în pușcărie, respectiv Preafericiți venali, și unii, și ceilalți fiind veșnic complici ai partidului de la putere.

Diferența e însă în altă parte. Așa-zișii sălbatici au refuzat prin fapte propaganda pe care misionarul dorea să le-o ofere (mânat probabil mai mult de vanitate decât de adevărat spirit creștin). Și vor continua să trăiască, poate chiar să evolueze în ritmul lor, deși aș zice că, pe o insulă înecată de verdeață, unde nu e niciodată prea cald sau prea frig, și unde homarul e hrana săracului, evoluția se află, probabil, în coada listei lor de priorități.

În schimb noi, cei care la întrebarea „Credeți în Pesedeu?” nu știm să răspundem cu o ploaie de săgeți, fie ele și din cele având în vârf cauciucul (NE)VOTAT, avem ocazia să rămânem la fel de izolați de restul lumii ca tribul din Sentinel. Cu deosebirea că, aici, iarna e un lux pe care nu și-l poate permite oricine (N.D.)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here