Simt că încep să-l ador pe Dragnea

Știu, știu, o să spuneți că așa-i iubesc eu pe toți liderii pesede. Dar judecați și voi dacă nu am de ce. Pe Ponta îl adoram fiindcă știam cu certitudine că oricine îi va urma la butoanele partidului va fi și mai toxic. Sunt sigur că și Dragnea e mult mai decent decât cel care va veni după el, dar nu de asta îl venerez acum.

Dragnea e de departe omul care a făcut cel mai mult pentru democratizarea României. Iliescu ne-a scos cu o mână din ceaușism și ne-a cufundat cu amândouă în iliism. Țapu? Mă faceți să râd. Băsescu? Și acum simt un nod în gât, mă scuzați dacă recunoștința pentru ce a construit e egalată de dezamăgirea pentru ce a dărâmat.

În toți ăștia trei ne-am pus speranțele câteva zile sau câțiva ani.

Dimpotrivă, în Dragnea nu și-a pus nimeni speranțe. Și totuși, el i-a surprins plăcut pe toți. Morților din Teleorman le-a redat câteva ore de viață în duminica referendumului. Pesediștilor le-a adus un procentaj în alegeri la care nu se așteptau nici ei.

Iar nouă, care speram că măcar inspectorii sanitari îi vor închide gura dacă  judecătorii nu vor reuși, ne-a arătat cât de mult ne-am înșelat.

În cinci zile a scos țara din lehamite, a adus armonie și frăție între cei care nu ies la vot, cei care spun „dă-i dreicu, toți au furat!”, șomeri, corporatiști, studenți, tineri, bătrâni, telectuali și oameni simpli, chiar și votanți ai pesedeului. Era mai multă înțelegere între cei 150 000 de oameni adunați în piață decât într-o familie care discută la masa de Crăciun. Aici includ și polițiștii, care îi invitau pe cei ce se îndreptau spre Piața Victoriei „puteți circula și pe carosabil, dacă vă este mai comod”.

Ce zicea Grindeanu de România rupă în două?

Cea mai bună pancartă pe care am văzut-o zilele astea a fost: „Dragnea. Connecting people”.

Pesede a fost câștigătorul relaxat al tuturor alegerilor parlamentare din 90 încoace. Aliat întotdeauna cu partide încă și mai grețoase (da! există: PRM, UNPR, ALDE, PRU, inventate și păpușate de ei) și cu altele nițel mai spălate la guler, PSD a putut întotdeauna să blocheze sau măcar să frâneze în parlament orice inițiativă benefică. Multe inițiative radicale nici nu au mai fost propuse, știindu-se că nu au nicio șansă să treacă. Azi sunt vesel, așa că nu mai amintesc faptul că și partidele care reprezentau speranțele noastre au fost infestate de la început  cu oamenii și mentalitatea pesedeului.

Nimeni, nici Piața Universității, nici Alianța Civică, nici intelectualii, nici personajele simbol ale luptei anticomuniste, nici gazetarii, nici politicienii din țară sau din Europa, nici extraterestrul Cioloș nu au putut convinge timp de 27 de ani grosul populației României că PSD e câh.

Dragnea a reușit asta într-o noapte. Ca în povestea porcului, a făcut puff! prin mustață și a așternut la picioarele noastre un pod de argint pe care să putem păși peste mocirlă.

Mulțumim, Liviu, fără tine mai prindeam trei legislaturi PSD.

Cel mai mare pericol acum ar fi ca pesedeaua să se spargă și acest grup infracțional organizat să se disperseze sau să se regrupeze sub altă identitate, ușor cosmetizată. Sper din toată inima ca Liviu Dragnea să rămână președintele PSD și să fie ovaționat de membrii săi la ieșirea din pușcărie, la fel ca 0049. (N.D.)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here