Da, Viorico, ai citit bine, TE URĂSC!
Te urăsc nu pentru că habar nu ai ce cauți la Palatul Victoria. Probabil aveai și tu nevoie, ca orice gospodină, de o curte fără vecini, să nu mai primești reclamații când faci zacuscă la ceaun în fața casei, cu cocul puțin deranjat de transpirație și mirosind a fum.
Nu te urăsc nici măcar pentru gafele pe care le faci cu o constanță și o perseverență de invidiat. Sper din tot sufletul că le faci intenționat ca să distragi atenția de la incompetența-ți crasă. Și dacă diversiunile asta te ajută să pari doar neatentă și să dormi bine noaptea, eu sunt de acord cu asta.
Nu te urăsc pentru că după ani de zile de frecat menta în Parlamentul European, nu ai învățat să legi trei cuvinte în engleză. Știu, la shopping e ușor, iei bluzița de pe umeraș, o dai la împachetat, întinzi cardul și apeși patru butoane cu cifre pe ele. Patru cifre sunt ușor de ținut minte, mai ales când le ai notate pe spatele iconiței sfințite de un călugăr dubios, cumpărată de la Târgul de Vară din Videle ediția 1997.
Nu te urăsc pentru că ai ajuns să faci tâmpenii pe banii noștri. Dacă nu erai tu, era altcineva, erau bani pierduți oricum. Tu nici măcar nu știi că faci tâmpenii, ai memorie de pește. A doua zi te trezești ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și sunt OK cu asta, pe bune! Exact așa făcea și vecinul meu Costică în diminețile de mahmureală cruntă când cerea 5 lei pentru o țuică „să se dreagă”. Faptul că, cu doar 10 ore înainte, amenințase un cartier întreg cu bătaia, era amintirea altcuiva, nu a lui. Te bănuiesc chiar că, dimineața când îți faci siesta acolo unde și regina merge singură, chicotești așa singurică cu părul vâlvoi citind prin ziare ce „prostioare” ai făcut cu o zi înainte.
Nu te urăsc nici pentru că din când în când te duci la Gâdea la Antenă și îi asculți domnului pastor predicile puerile. Dacă mă întrebi pe mine, ești cea mai tare asistentă TV din istorie. Daniela Crudu, Bianca Drăgușanu și toate de dinaintea ta erau slabe rău în comparație cu tine. Râdeau cu gura până la urechi ca proastele, mai mereu erau aproximativ îmbrăcate, dansau total pe lângă muzică, pe scurt, erau caraghioase tare. Dar tu, Viorico, nuuu! Ești coafată exact ca în revista Femeia (știi tu, ediția ’87), iar taiorul moștenit de la bunica parcă a fost croit pentru tine. Chiar, tu ce detergent folosești? Îmi place atât de mult și să te privesc cum stai pe scăunelul ăla de grădiniță modificat ca să poți ține și tu picioarele pe podea și să nu-ți cadă pantofiorii împrumutați acum doi ani de la doamna Ionescu, vecina de la parter. Iar tăcerea ta, ah, tăcerea, mă umple de extaz! Cum taci tu, Viorico, nu tace nimeni. Îmi aduci aminte de cățelușa mea atunci când cerșea de mâncare din poziția șezut. Erau în ochii ăia atâta tragedie și atâta candoare, că puteai jura că o auzi vorbind. Nu îmi pot imagina când ai apucat tu să citești că tăcerea e de aur, dar mă bucur că ai aflat. Iar când totuși ești nevoită să deschizi gura, că na, mai pune și Mihăiță câte-o întrebare… (tocmai am făcut o pauză de 40 de minute de scris să îmi revin)… acel „da, domnule Gâdea!” e poezia lumii. Tu, Viorico, reușești să sintetizezi în trei cuvinte și o virgulă esența existenței. Pentru că ce ne dorim cu toții până la urmă, Viorico?! Să fim liberi să spunem DA. Iar tu ne-ai arătat cum se face.
Sper că nu te-am plictisit și că încă ești trează chiar și după 3404 de caractere cu tot cu spații (scuze, treișpatruzeropatru).
Nu te urăsc Viorico nici pentru că te caci în ea de diplomație românească așa cum se cacă vacile și caii, din mers. Nu, Viorico, faptul că Adrian Năstase sau Adrian Severin (ca să iau așa la întâmplare doi condamnați penal definitiv) sunt repere ale diplomației românești în comparație cu tine nu e chiar atât de grav. Ce îți trebuie ție să știi diferența între Priștina și Podgorița (scriu cum se citește, ca să nu te încurc)? Îți dau astea de mâncare? Nu, evident. De ce să mai stai tu să asculți imnul Croației, ca să pierzi programarea la coafor?! Nu are nici cuvinte și vorba aia, nici nu e sârbă (tu nu ai prins gluma, știu, asta e pentru ceilalți cititori).
Așa, Viorico, dă cu puțină apă rece pe față și fii atentă aici, că urmează să îți spun de ce te urăsc.
TE URĂSC, cucoană, pentru că tu reprezinți tot ce e mai rău la țara asta. Da, tu ești simbolul lenei, al imposturii, al prostului gust și al mentalității de slugă a neamului ăstuia, de care nu mai scăpăm naibii odată!!! Te urăsc, madam, pentru că ai reușit să strici busola morală a unui întreg popor. Prin felul tău de a fi (al tău și al tuturor celor de pe lângă tine) ai omorât neuronii unei generații. O generație ca are avea deja reperele bruiate de oameni de sport ca gigi becali, de cântăreți ca florin salam, de scriitori ca vadim tudor și de actori ca poponeț vede acum în tine un om politic de succes.
Te implor, termină în toamna asta zacusca aia și întoarce-te la Videle. Du-te cu ea în târg să o vinzi sau ține-o pe balcon, fă ce vrei cu ea, dar lasă-ne, te rog din suflet! Nu vreau să văd puștoaice de 18 ani cu freză ca a ta pe stradă, arată ca dracu’, femeie! Și lasă-ne să ne amintim de Hagi, Darclée și Eminescu. Lasă politica, Viorico și fii femeie cumsecade așa cum ai fost o viață!

Lasă-ne țara în pace, Viorico!

(CM)

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here