Printre fricile cu care cobori prima data în Londra, una foarte încetă­țe­nită este cea legată de vremea tâmpită a insularilor. Toți am auzit că acolo te plouă non-stop, umezeala și frigul te duc cu gândul la suicid și, tot din cauza intemperiilor, vizibilitatea practic nu există. În cele opt zile petrecute în inima Imperiului nu am simțit o picătură de apă pe haine sau obraji, iar temperaturile de 6-8 grade erau invitație la promenadă.

Nu-mi dau seama cum își găseau zidarii lor canciocul, șpaclul, mistria sau polobocul, din cauza legendarei ceți, însă când văd ce bijuterii imobiliare sunt ridicate pân’ la cer la ei, mă mâhnește teribil că noi, beneficiarii unei țări atât de însorite și cu atâtea bogății naturale, n-am putut ctitori mai mult de câteva bordeie și, în istoria recentă, niște metri de autostradă. Taxiurile, autobuzele etajate, căciulile de urs ale soldaților din garda regală, cutiile poștale sau cabinele telefonice sunt doar câteva dintre simbolurile recunoscute în întreaga lume ca fiind însemne britanice. Deși nu apăreau pe lista de cumpărături, frumusețea și meticulozitatea cu care erau realizate toate aceste obiecte, miniaturizate sub formă de suveniruri, ne-au făcut să luăm din fiecare cel puțin un exemplar.

Unul dintre marile branduri cu care Anglia se va identifica mult timp de-acum înainte este formația Queen. Știam de la niște prieteni de musicalul bazat pe capodoperele celebrei trupe, așa că am făcut tot posibilul să-l vedem. 60 de lire a costat biletul, de fes, la Dominion Theatre. Spectacolul ne-a lăsat muți. Nu știu cât s-o chinui Fănică Bănică Juniorică să-l imite pe Shakin Stevens care-l imită destul de stângaci pe Elvis, dar tinerii artiști care i-au cântat melodiile lui Freddie au ținut trei ore sala în picioare. Cântă atât fete, cât și băieți și mi se pare absolut normal să fie un efort susținut de voci venite din ambele sexe pentru a obține trilul din gâtul unui unicat ca Mercury, performanță pe care George Michael sau sir Elton John, flăcăi ca și el, nu au reușit-o. Show-ul, botezat We Will Rock You, conține peste 30 de melodii Queen, derulate în două acte a câte o oră și jumătate.

Povestea se petrece în viitor: planeta a fost cucerită de o mare corporație care a interzis muzica live și instrumentele, fiind adepta sunetelor electronice. Războiul muzical este declanșat de doi rebeli bohemieni, Galileo și Scaramouche – interpretați magnific de un tânăr portughez și o păpușă englezoaică –, care vor umple scena și inimile spectatorilor cu sunete, lumini și efecte greu de uitat. Premiera spectacolului a avut loc în martie 2002 și de atunci se ține fără pauză, înregistrând peste cinci milioane de spectatori veniți de pe tot globul. Supervizor muzical este chiar inimitabilul chitarist de la Queen, Brian May, care, după 40 de ani de carieră muzicală, s-a întors la pasiunea sa, astronomia. În 2007 s-a apucat să-și finalizeze teza de doctorat de­spre praful interplanetar, la Imperial College of London. Sună într-un fel, nu? Poți să compari astfel de monștri ai Studiului și Talentului cu alde Liviu Vârciu, Marilena Nițu și alte vedete mioritice care, sunt sigur, n-au auzit nu de cheia sol, ci măcar de clasele de liceu? (Augustin Julea)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here