Am văzut că e la modă să ții un jurnal de Covid19 așa că m-am gândit să țin și eu unul. Că ce altceva face un scriitor în vremuri de rsti, retsi resrtș terisș r e s t r ș e R E S T R I S T E ȘȘȘ, unde plm se pune Ș? În fine, ce altceva face un scriitor în vremurile astea? Sau mai bine zis, ce altceva face un mare scriitor ca George Becali în vremurile astea? Vă zic eu, tată. Scrie, ce să facă?
Ziua 1 de Covid19: nici nu știu cum a trecut, m-am uitat la meciul Steaua – Valencia din 2005, când am scos „liliecii” din competiție. Cu tot cu prelungiri și lovituri de departajare (v-am spart, este? Nu vă așteptați să zică George Becali lovituri de departajare, nu? Păi, bătatăbă, așa vorbește George Becali când e scriitor, numai cu cuvinte mișto.) a trecut ziua de nu am mai avut timp și de altceva.
Ziua 2 de Covid19: M-am trezit devreme azi, am băut o cană mare de lapte de oaie, am mâncat o bucată mare de brânză de oaie și apoi o bucată mare de pastramă de oaie. Am stat apoi pe WC vreo 2 ore și am citit știrile. Adică mi le-a citit Luțu și el citește greu și de aia a durat așa mult. După aia m-am uitat la Steaua – Ajax Amsterdam din 2013. Tot așa cu prelungiri și lovituri de departajare, plm, a trecut și ziua asta.
Ziua 3 de Covid 19: M-am trezit și m-am culcat la loc, că nu avea cine să îmi citească știrile. Luțu a intrat în izolare, că cică s-a întâlnit ca să beie o cafea cu un băiat, prieten de-al lui din copilărie, care a ars-o pă Italea acum câțiva ani și a citit el că dacă te vezi cu oameni care a fost ei în Italea, intri la izolare. Nici la telefon nu mai răspunde, nu știu ce e cu el.
Ziua 4 de Covid19: L-am chemat pe Meme să îmi citească știrile, dar nici ăsta nu mai răspunde. Am văzut apoi la televizor că e ocupat pe feisbuc și nu am mai insistat. Lasă-l tată și pe el, că e amărât și el. La cât stă el cu limba scoasă nu are șanse prea mari să scape de boala asta.
Ziua 5 de Covid19: am obosit de atâta scris, nu mai țin nici un jurnal. Sun la Digisport, să văd ce mai fac băieții ăia și dacă nu vor să vorbim în direct. Vreau să le zic despre Sfânta Scriptură și să mă laud puțin cu donațiile care le-am făcut eu, dar nu mult, să nu fiu pe trufie cum ar veni, sanchi bam bam bam, mă-nțelegi?
Bag plua, nu răspunde nimeni la Digisport, îl sun pe Mironică. El e mereu pe fază și mă ascultă cuminte. Deci o să-i zic că am donat 10 milioane de euro, dar nu din ăia furați, din ăia munciți de mine cu sudoarea frunții, cu lacrimi și sânge și sudoare. A, am mai zis de sudoare, nu-i nimic. Accentuez ideea. Așa face un scriitor mare.
Mi-am adus aminte că am o clinică pe medical ceva. Am întrebat acolo la mine la clinică, iar acolo mi-au spus că avem acolo un laborator genetic care e cel mai performant din România acolo. O să mă apuc să fac și eu teste acolo, dar cică îmi trebuie acreditare. Noroc că am și eu pile, relații în guvernul ăsta. Am vorbit cu DOMNUL Rareș Bogdan să ne dea repede aprobarea, mâine să putem face teste. (ăia 10.000 sunt ai tăi Rareșe, tată, te pup!)
A, o să mai zic ceva acum, da’ o să se supere Oli. Da’ eu tot zic că nu e nevoie de 100 de porţii de mâncare. Bagă mâna în buzunar, sărakule! Lasă 100 de porţii de mâncare, bagă mâna în buzunar şi dă 100.000, 200.000, 300.000, nu 100 de porţii de mâncare, că au oamenii de mâncare, vezi-ţi tu de treabă! Lasă-mă, mă, cu mâncarea caldă, nu are nevoie omul de mâncare caldă, cine-i mănâncă mâncarea caldă? Cumpără-le ce au nevoie acolo în spital! Ce ai nevoie ca să vindecăm oameni? Nu să dăm mâncare la doctori, că au mâncare doctorii. Le dă Dumnezeu de mâncare, tu dă-le bani. Dacă atunci când eşti milionar încerci să dai nişte lucruri mici ca să te coste puţin, mi se pare că nu e prea frumos. Pe mine mă sună 20 de spitale care au nevoie de tot felul de materiale.
Și eu le-am zis la toate: „Bă spitalelor tatăbă, vă ajută George Becali, gata! O să intru și în banii ciordiți și aia e.” Vă pup și vă iubesc! #stațiînplmacasă.
hai noroc si fara wiirusoaika