− Alo, bună dimineaţa, mă scuzaţi că sun la ora asta, dar acum în America este deja doişpe ziua.
− Aaa, am înţeles. Ne sunaţi din America deci.
− Nu. Nu vă sun din America. Unde am zis io că vă sun din America? Am spus decât că în America este 12 ziua.
− Bun. Treceţi la subiect!
− Deci subiectul care vi‑l propun azi este legat şi de un predicat, plus mai este vorba şi despre complimente circumstanţiale de loc, de spaţiu, de timp. Aşa! Deci cazul cu drogatul care a intrat prin tentaivă de omor premeditată dinainte cu BMW‑ul în maşini ca să omoare şi oamenii şi pe nevastă‑sa.
− Da. Ce‑i cu el?
− Deci nevasta lui a zis la procurori că el a vrut intenţionat să facă accidentare ca s‑o omoare pe ea şi pe oamenii din trafic. Fi‑le‑ar cocaina aia din nas să le fie!
− Şi?
− Bă, nene, vreau să trag un semnal de alarmă sau măcar să trag apa la WC pe acest subiect. Io am avut la mine la bar, un dilimache, care îşi priza cocaina pe capul la penis. Că cică la Oliud, cetatea filmului american, aşa ia oamenii. Cocaina prin ştromeleag.
− Da. Se poate lua şi aşa, că este foarte vascularizată
porţiunea aceea.
− Lasă‑mă, bă tată, cu vaspularizarea cariciului. O fi, nu zic nu! Decât că problema s‑a escaladat situaţia mai naşpa. Un şofer de basculantă de la noi de pe stradă, a văzut metoda holiudiană de prizat cocaină prin capul la penis şi a început şi el să se creadă Quentin Tarantino. Decât că alde şoferache nu avea cocaină s‑o presare pe ştoi.
− Şi ce‑a făcut?
− A presărat, cu unghia aia a lui mare de la degetul mic, sare din solniţă. A sărit în sus de usturime. Dar cu timpul s‑a învăţat la plăcerea asta sado‑maso, și‑şi presăra pe carici şi piper, cimbru, foi de dafin, cam tot ce se pune ca să iasă grătarul gustos.
− Hai, nu mai spuneţi?!
− Daaaa. El avea şi cu fierea, care având nişte pietre la fiere, nu avea voie să mănânce pe gură piperat sau condimentat. Şi atunci le lua prin carici. Exact cum lua ăstălantu cocaina.
− Nu mai spuneţi!
− O singură treabă a ieşi niţel naşpa. Savarina lu’ nevastă‑sa, de la atâta sare, câtă avea el acolo‑şa, s‑a ajuns ca o pastramă d‑aia ţinută la sare, la vânt, la fum, adică s‑a fezandat.
− Nimic grav!
− Aşa am zis şi io. Apoi, el văzând că se poate încrede în metoda asta de păcălit dieta dată de doctor a încept să‑şi bage în corp, prin intermediul, organului sexual, diverse alte chestii.
− Cum ar fi?
− Punea pe carici şi câte o ceafă de porc, cu o garnitură de cartofi prăjiţi. Deasupra la cartofi dădea pe răzătoare nişte telemea. Ştiţi cum se face. Că al n‑avea voie astea prin stomac.
− Hai, lasă‑mă, dom’le!
− Daaaa. P‑ormă tot pe carici bea şi o damigeană de molan. Mare avantaj când bei pe carici şi nu pe gură.
− De ce? Care‑i avantajul?
− Păi, când bei o noapte o damigeană de molan din ăla negru pe gură, a doua zi se înnegreşte dinţii şi se vede aşa, roşu, roşu înhis. E urât! Decât că cariciul n‑are dinţi. Şi nu se înnegreşte nimic când bei pe ştromeleag? Plus că, dacă te prinde miliţia la volan, nu te pune să sufli în nas la poliţai cu cariciul. Ai văzut avantajul?!
− Bine. Mulţumim. Ne‑aţi spart. La revedere.
− La revedere!
Kamikaze Prost Restant

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here