Motto: TOPÓR, topoare, s. n. Unealtă pentru tăiat copaci, pentru despicat lemne etc., formată dintr‑un corp de oţel cu tăiş la un capăt şi cu un orificiu la partea opusă, în care se fixează o coadă de lemn tare. Loc. adj. şi adv. Din topor = Fără fineţe; grosolan, necioplit. A sta cu toporul la brâu = a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie.
Să ne scuze Dom’ Profesor Felix Varanul că l‑am parafrazat în titlu. Şi domnului CTP s‑ar cuveni să‑i cerem iertăciune şi totodată să‑l asigurăm că nu intenţionăm câtuşi de puţin să‑i luăm apocalipsa de la gură. E foarte adevărat, vorba domniei sale, că pe plaiurile noastre până şi sfârşitul lumii e făcut de băcănie, dar vom încerca să nu cedăm tentaţiei.
Din capul locului suntem obligaţi să facem precizarea că popularitatea viziunii de coşmar a Sf. Ioan Teologul (încă nu se inventase supranumele de Managerul) s‑a datorat talentului reprezentanţilor bisericii într‑ale publicității. Dacă ne gândim mai bine, putem zice că în materie de păcălit onorata clientelă nici o organizaţie nu a manifestat atâta competenţă şi consecvenţă precum instituţia bisericii. Pot să se dea rotunzi americanii cât doresc, arta de a vinde nimic pe bani buni s‑a născut cu mult înaintea lor.
Atât de eficientă a fost campania de promovare a năvalei celor patru până la şapte călăreţi ai apocalipsei (depinde de cel care numără), că sfârşitul lumii s‑a înţepenit pentru eternitate pe locul întâi al clasamentului celor mai vândute produse aflate în diferite stări de agregare (aici colegul Bărbosu ar putea face observaţiunea că se visează foarte bine şi pe stomacul gol).
De‑a lungul veacurilor scurse de la lansare încoace, povestea apocalipsei a suferit numeroase modificări, trecând prin mâinile şi prin minţile scurtcircuitate ale multor sechestraţi de soartă. Subiectul fiind cât se poate de tentant, nici intelectualii nu s‑au ferit să‑şi vâre peniţele în chestiune, de la băieţii deştepţi care “descifrau“ în stele tainele geopolitichiei medievale până la candidaţii autopropuşi pe listele laureaţilor Nobelului pentru literatură maculatură.
Ba de la o vreme încoace, odata cu avansul tehnologic, apocalipsa a devenit din ce în ce mai accesibilă ieşind de sub tutela bisericii şi intrând în custodia enoriaşilor, spre nemulţumirea puzderiei de predicatori rămaşi fără principala sursă de venit (lac să fie, că moaşte…). Cum anunţurile cu privire la sfârşitul iminent abundă, numai pe anul în curs am avut vreo 47 de oferte, nici noi, românii, nu ar trebui să ne lăsăm mai prejos.
De pildă situaţiunea din Catalunia ar putea sta la baza unui scenariu apocaliptic, în care statele Europei unite s‑ar dezintegra sub acţiunea mişcărilor secesioniste. Şi care ar fi, mă rog, motivul pentru care minţile înfierbântate din nord‑estul peninsulei iberice au ales taman momentul actual pentru desprinderea de coroana spaniolă (uşor turită în ultima vreme)? Orice v‑ar spune analiştii invitaţi de Prelipceanu la câte un pahar cu apă, la originea dezmăţului constituţional din zona cu pricina stă o poveste veche, de când lumea, atât de veche încât precede probabil chiar şi urmele lăsate de nervii strămoşilor pe pereţii cavernelor din paleoliticul superior.
Ce istorie, ce tradiţie, ce Cartagina, ce Roma antică, ce vizigoţi, ce franci, ce conştiinţă naţională? Vaslui, măi, fraţilor! Un nou conflict continental devastator se întrezăreşte, iar la originea lui se află ambiţul unei dive din categoria Marin‑Bănică Jr.‑Schwartzenberg‑Rădulescu‑Ţiganu ş.a.m.d.!
Unde mai pui că are nume de bărbat (Marcela).Din familia Topor! Vă daţi seama ce pedigree are întâia doamnă a Cataluniei, cu aşa poreclă transformată în nume de familie? Vai de zilele localnicilor, dar şi de ale noastre! Dacă Puigdemont ăsta ar fi fost măcar pe sfert Bănică Jr. nu se mai ajungea aici. Dar cu asemenea mămăligă de revoluţionar (director de cămin cultural) nu e de mirare că se poate declanşa apocalipsa! Până şi nunta cu luna de miere aferentă cică s‑au făcut tot la bojdeuca socrilor mici.
A fost nevoie de o singură cătrinţă ca să arunce în aer două milenii şi ceva de istorie. Carevasăzică Elena din Sparta, Cleopatra a Egiptului, Zenobia din Palmyra, Elisabeta I a Angliei, Ecaterina cea Mare a Rusiei şi Marcela din Vaslui?!?
Alo, domnu’ Juncker? Pocăiţi‑vă! Marcela vine. Din topor.
A.S.
