Răspundem telefonic la întrebările cititorilor noştri. În acest număr dezbatem problema scopurilor.

– Alo, Bunaciu Arcadie mă numesc şi vă sun în două mari scopuri.
– Care sunt scopurile?
– Întâi vreau ca să‑mi testez telefonul ăsta nou, care l‑am luat la ofertă. Vă place aşa, pe albastru?
– Nu‑l vedem, dar suntem convinşi că e frumos. Dar la ce ofertă l‑aţi luat?
– A fost o ofertă la furaje de bovine la noi în sat. Furaje espirate, din Germania Federală.
– Păi, ofertă la telefon sau la furaje?
– Nuuuuu, oferta a fost la aceste furaje. Io decât am luat furajele foarte ieftin, treizeci de lei patrujdoi de saci. Care apoi, mâncând decât aceste furaje pentru următoarele nouă luni, mi‑am putut economisi banii din alocaţia la copii şi mi‑am luat astfel acest telefon. Deci telefon la oferta de furajuri.
– Interesant. Deci unicul venit este alocaţia copiilor.
– Într‑un fel da. Pe care alocaţie eu mai mult o beam, consumând alcool. Dar cu aceste furajuri, nu doar că nu mai am avut nevoia de mâncare, ci chiar nici de băutură nu mai a fost nevoie.
– V‑au ţinut şi de sete?
– Da. Ori era un fel de borhot, care mă ţinea tot timpul beat căcat, ori, mai probabil, aceste furajuri a fost realizate într‑un reactor de centrală nucleară de la ei, care probabil atomii ăia cu electronii lor, mi se ducea în cap de‑mi dădea senzaţia de băutură.
– Dar cum arătau aceste furaje?
– Era în nişte butoaie care avea desenată pe ele ca o elice cu trei pale. Toate avea elice pe ele. De unde cred că mă şi făcea avion de mahmur de cum le mâncam.
– Aha, cred că dumneavoastră aţi mâncat deşeuri radioactive, de fapt. Ăia le‑or fi adus din Germania şi le‑au vândut pe post de furaje.
– Foarte probabil. Radioactive era, că imediat ce mâncam, fie un sanviş cu uruială d‑aia cleioasă, parcă prindeam posturi străine. Atât posturi radioactive de radio, cât şi posturi de TV.
– Erau deşeuri radioactive. DE‑ŞE‑URI!
– Da, că chiar s‑a făcut deşerturi radioactive şi la mine când am dat cu ele la grădină pe post de îngrăşământ. A ars totul ca‑n deşerturi, iar anul următor a crescut acolo o roşie mare cu corp de vacă şi cu faţa mea. Probabil o modificare genetică. Primarul chiar a zis să ia şi la şcoală furajuri din astea ca să dea la copii.
– Şi a dat la copii?
– Bunînţeles!
– Şi copiii cum se simt acum?
– Le‑a crescut la toţi freze nucleare ca lu’ Kim
Jong Un. Asta o dată. Şi doi: le‑a crescut la toţi nişte penisuri mari, frumoase, cu două perechi de aripi deasupra la scrot. Unii a plecat la mare să facă bani, că e înnebunite suedezele după aşa perversiuni sexuale cu penisul‑înger.
– Bine, mulţumim mult. La revedere.
Kamikaze Prost Restant