Tot încerc să înţeleg ce rost are referendumul ăsta pentru familia tradiţională.
Cum se face că într‑o ţară unde reprezentanţii puterii au lacune de moralitate, unde toţi cei patru preşedinţi postdecembrişti, (başca cei doi interimari) şi‑au dat ghionturi cu justiţia, unde un sfert dintre parlamentari au probleme penale descoperite (şi, probabil, trei sferturi au probleme penale acoperite), societatea e măcinată de grija pentru ce se‑ntâmplă în dormitor. „Naţiune, nu dormi“, zicea Caragiale iar Dragnea, pişicher, adaugă: „decât cu persoane de sex opus“. Având însă grijă să admită că şi gheul e om. Sau femeie, după caz. Şi că trebuie să ţinem seama şi de el.
Păi, atunci, ce rost mai are rost vâlva asta? Dacă referendumul ăla pentru reducerea numărului de parlamentari nu a reuşit să stârpească o mână de politicieni, aceia dimpotrivă, prinzând să se agite şi mai tare, ca gândacii de bucătărie când le dai cu verde de Paris expirat, ce se doreşte de la acest referendum? Să readucă moralitatea în societate? Să stârpească abaterile de la norma heterosexuală? Păi, înainte de 1990, se făcea închisoare pentru homosexualitate şi aceasta tot persista, probabil la aceleaşi procente ca acum.
Refuz să cred că Dragnea se pretează la o manevră populistă sau la cuplarea machiavelică a referendumului ăsta cu altul, pentru o eventuală demitere a lui Iohannis, astfel încât să vină lume puhoi şi să nu mai existe portiţa de scăpare a lipsei de cvorum, prin care s‑a strecurat, abil, Băsescu.
Simt cumva că explicaţia e mai subtilă, mai metafizică. Ceea ce se vrea trecut în sfânta Constituţiune după ce‑şi va da poporul aminul e ceva mai înalt decât ecuaţia banală Ion + Maria = Love. E vorba de un contract social, nu de unul matrimonial.
Revelaţia am avut‑o azi, trecând din întâmplare pe lângă un veceu abandonat, ale cărui uşi mi‑au dezvăluit candid cine pe cine în ţara noastră. În varianta teoretică, abstractizată, acel contract social ar suna aşa: VIP + Pulime = Fut. Unde Pulime cuprinde atât parte bărbătească, cât şi femeiască, iar VIP este sexul suprem, care ne reglementează fiecare aspect al vieţii.
VIP decide ce şi cât ne intră pe gură, prin urechi şi prin ochi. Când vine cu chef de
la serviciu, VIP ne tăvăleşte, apoi adoarme, sforăind un discurs.
Să nu vă închipuiţi însă că VIP ne priveşte doar ca pe o bucată de carne. Ca în orice familie tradiţională, VIP ne cordeşte fiindcă ne iubeşte. (N.D.)
