Curat neconstituțională, Coane Valerică!

Da, amenzile alea mirobolante cât pensia pe douăzeci de luni a babei, aplicate cu generozitate de către caraliii lui Vela având șase luni de școală (șase luni, nu cu șapte clase, cum se zicea pe vremuri despre cei cocoțați în funcții prea înalte pentru prea puțina lor școală), or fi neconstituționale.
Dacă o luăm pe firul apei în sus, multe lucruri sunt neconstituționale în România. Nu mai departe de săptămâna asta, pe 5 mai, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că pisica moartă se află chiar în curtea ta, Dornene, în Curtea Constituțională. Decizia CCR de demitere a Codruței Kovesi este, surpriză, neconstituțională.
Cu dexteritate de contorsionist, Valer Dorneanu încearcă să demonstreze că aversa de căcat revărsată dinspre CEDO nu l-a stropit nici pe el, nici pe complicii de la CCR. Că mersul în limbă prin crevasa dintre bucile PSD-ului e constituțional, moral și igienic.
Ce surpriză! Noi credeam că, în loc să se dezvinovățească, o să-și dea demisia în bloc judecătorii cu bavete de bebeluși și capoate mov de cocote venețiene. (Un gând pios de recunoștință ar trebui să îndreptăm aici către creatorul de modă care a conceput uniformele acestor judecători ai judecătorilor României. O fi vrut designerul să sugereze prin țesătură și zorzoane ceea ce limbajul pompos și morga purtătorilor încearcă cu disperare calmă să ascundă: infantilismul din capul aflat deasupra bavetei și năravurile din trupul învelit în halatul de madamă.)
Dacă mai urcăm nițel în timp, ne amintim cum judecătorii Curții Constituționale au decis împotriva abrogării pensiilor speciale, neținând seama de conflictul de interese, căci decizia dată îi avantaja chiar pe ei.
N-are rost să înșirăm acum de câte ori Curtea Constituțională a fost de partea hoților din parlament sau de pe stradă. Fiecare infractor scăpat de pușcărie printr-o chichiță scoasă din mâneca largă a capoatelor mov e un fel de răboj viu al acestor derapaje. Din păcate, există și răboaje moarte, oameni uciși de cei pe care deciziile Curții i-au ajutat să scape de pușcărie pentru a recidiva. Unul dintre cele mai absurde războaie duse de CCR împotriva legii a fost cel în care a cerut rejudecarea dosarelor care aveau la bază înregistrări făcute de SRI în baza protocoalelor cu parchetul. Întreb ca prostul: de ce țin din impozite o namilă de instituție cum e SRI, dacă nu ca angajații ei să asculte ce pun la cale infractorii? De ce ar trebui să le cumpăr alt rând de microfoane procurorilor, ca să se ocupe de asta ei, care și așa abia fac față cu instrumentarea dosarelor? Ce ar trebui să facă SRI, dacă nu să tragă cu urechea?
De la înființare încoace, CCR a fost privită ca aservită politic (când colo, ce să vezi, 66,6% dintre membrii ei sunt numiți de parlamentari și unii așteaptă și după expirarea mandatului posturi-pomană, tot din partea politicienilor – vezi numirea lui Tudorel Toader la frâna justiției după ce a plecat de la CCR – garanție că sunt cuminți cât poartă capotul mov). Altă judecătoare la CCR și fostă ministră a justiției, Mona Pivniceru, se plimba cu mașina fiului lui Adrian Năstase, la vremea când Năstase tocmai fusese arestat.
Cetățenii unei țări în care drepturile constituționale le sunt apărate de o curte cum este CCR nu mai au de ce să se teamă de poliție și procurori. E destul să se păzească de judecătorii mov. Pe ansamblu, e bine. Într-o subtilă separare constituțională a puterilor în Stat, poliția ne ocrotează de hoți și de microbi, CCR ne păzește de poliție iar microbii ar putea să ne apere de CCR. (N.D.)