Mulțumim ție, găină,

Mulțumim ție, găină,

Că ne dai, din cur, lumină!

Slavă poporului rus,

Care-n cur sondă ți-a pus!

Hai, că asta-i grea! Nu o să-i dați de cap singuri, nu ați învățat-o la școală iar Google păstrează un mucles absolut pe acest subiect. Vă spun eu ce-a vrut să spună autorul popular: prin 1947, după război, era criză de de toate. Lipsea și banalul petrol lampant, gazul care pe atunci ținea loc și de lumină electrică, și de butelie, căci majoritatea sătenilor foloseau lămpi cu gaz, neavând curent, iar majoritatea orășenilor găteau la lampa de gătit sau la primus, neavând gaz la țeavă și nici butelie.

La oraș, era criză și de ouă, fiindcă țăranii egoiști nu doreau să le vândă pe nimic statului, deși li se impuseseră tot felul de cote de produse agricole.

Într-o sclipire de geniu, consilierii sovietici de atunci au transformat problema în oportunitate. Erai țăran și doreai să cumperi gaz de la comparativă? Perfect, dar nu pe bani, ci pe ouă. Astfel, țărănimea s-a mai înfrățit o dată cu clasa muncitoare, dându-i proteine în schimbul hidrocarburilor.

Făcând haz de necaz, oamenii au înțeles că trebuiau să sacrifice câteva ouă dacă voiau să aibă gaz în lampă. Pe urmă s-a rezolvat cumva, au apărut combinate avicole și s-a tras curent la sate.

A trebuit să treacă șaptezeci de ani, ca problema mileniului trecut să devină din nou acută. Mirul pe care și l-a frecat de scăfârlie Femeia cu barbă ca să-l ferească Doamne-Doamne de pușcărie i-a dezmorțit așa bine sinapsele lui Vosganian, încât fostul merceolog a început să aibă revelații macroeconomice. Și-a dat seama de ce nu intră la buget destui bani să poată avea el și ceilalți bugetari salarii mai frumoase: din cauza babei care crește două găini în curte și le mănâncă ouăle, în loc să și le numere și să le declare la fisc.

Poate credeați că Tăriceanu e cel mai cretin politician ticălos (scuzați pleonasmul) la ora actuală. Nu, oameni buni, sunteți în eroare. Ascultați aici calculul fostului ministru al economiei:

„Oul fermierului va lua calea pieței și va fi vândut, în medie, cu 1 leu. Oul gospodarului va trece direct din coteț în tigaie. Oul vândut va aduce bugetului TVA, impozit pe profit și pe dividende, impozit pe salarii și contribuții la asigurările sociale. [Parcă nici cocoșul moșului, din Punguța cu doi bani, nu a reușit să verse din gușă atâtea  bogății ca oul lui Vosganian – nota mea, de cititor frustrat că vicepreședintele Uniunii Scriitorilor nu și-a publicat panseul într-o revistă pentru copii, eventual sub titlul Să vă numărați ouăle!] În schimb, oul din coteț, în drumul său spre tigaie, nu produce niciun ban.”

Stimate domn, ai uitat un lucru. Spre deosebire de tine, găina aia din coteț nu se hrănește cu căcat. Gospodarul cumpără boabe, dă bani pe prafuri de păduchi și plătește impozit pe terenul din curte.

Cine se duce la magazin să ia un ou (cu 50 de bani, contabile, nu cu 1 leu) nu mai cumpără și grăunțele date găinii. Și cine cumpără grăunțe nu mai dă bani pe ou. Economiștii îi spun segregarea costurilor.

Mai pe mintea ta, dacă, să zicem, în calitate de ministru, iei o șpagă de la Vîntu, nu mai trebuie să furi alături de el. Tu furi de la el și îl lași pe el să fure de la noi. Se cheamă diviziunea muncii.

Dar nu tembelismul vosganian mă îngrijorează. Ci, de unde a știut el că cele două găini pe care le-am cumpărat în vară și pe care le cresc în fundul curții din București, încălcând probabil zeci de legi și ordonanțe sanitar-veterinare, au început să ouă fix ieri, cu o zi înainte ca el să-și publice descoperirea? Și că, mâncând primul lor ou, fiul meu a devenit evazionist fiscal înainte de a învăța tabla înmulțirii? (N.D.)