Am discutat cu mii dintre voi despre cum vă putem ajuta să obţineţi şi mai mult din banii dvs.
Ăsta e începutul unei scrisori trimise de un angajat Revolut clienților cu conturi gratuite în aplicația care (încă) se dorește un portdrapel al echității financiare mondiale. Așa mult au discutat ei cu clienții că au ajuns la concluzia că pentru a obține și mai mult de la propriii bani, clienții ar face bine să pună mâna și să plătească comisioane mai mari și mai multe.
Se știe de când lumea că banii circulă și produc mai mult în weekend, deci evident și comisionul pentru schimb valutar poate fi pur și simplu dublat. Ce nu face Revolut pentru oameni? În plus, tranzacțiile externe vor fi și ele taxate pentru că Revolut ține la capitalul românesc și nu lasă exportul acestuia la voia întâmplării, îl comisionează degrabă. Doi lei jumate dacă exporți capital în moneda țării importatoare, numai 15 lei dacă exporți dolari și 25 de lei dacă exporți lire sterline, puli botswaneze sau dolari australieni.
Am gândit aceste modificări în concordanţă cu ceea ce îşi doresc utilizatorii de la o aplicaţie pentru gestionarea banilor
Băi Revolut da, fix asta ne doream, să ne mai arzi și tu la buzunar, că de românii noștri ne cam plictisiserăm. Ăștia nici nu știu să ne mintă frumos, ne iau banii și atât. Pe când tu…
Da’ chiar, apropo, când ai discutat cu clienții nu ai întrebat-o și pe studenta din America dacă vrea banii înapoi? Nu te face că nu știi, am mai discutat noi despre asta. I-ai blocat banii și i-ai trântit și messengerul în nas. Ce-ai făcut cu banii fetei, i-ai băut, i-ai cheltuit pe mâncare pentru copiii săraci din Africa? Pe ea ai întrebat-o dacă te lasă să-ți faci de cap cu banii ei?
Cumva strângi bani pentru despăgubiri prin instanță? Văd că ai prins strategia românească de business: se clatină corabia, hop cu concedierile. Și sunt din alea urâte, ori pleci de bunăvoie cu bani de pâine de la noi, ori te dăm afară și te și facem de căcat prin piață.
Zi-ne și nouă dacă e ceva, să știm cum stăm. Nu vrem să pățim ca bunicii și părinții noștri care și-au pierdut banii prin conturile evaporate de pe la Dacia Felix, Creditbank, Albina sau Bankcoop.
Pentru cititorii mai puțin în vârstă decât noi facem o mică paranteză să le explicăm că numele enumerate mai sus sunt foste bănci românești intrate în faliment destul de repede după înființare, ai căror păgubiți au fost în mare majoritate deponenții persoane fizice. Având un portofoliu de clienți destul de numeros datorită dobânzilor teoretice mari acordate la depozite, băncuțele astea care de fapt erau niște țepe ordinare se împrumutau la băncile serioase cu dobânzi enorme (chiar și 400%), iar apoi dădeau credite pe garanții morale. Da, ați citit bine, puteai lua milioane de dolari credit dacă promiteai că dai banii înapoi. Bine, noi nu puteam lua nici un credit astfel, nu ofeream moralitate suficientă. Dar ei puteau. Practic, acționarii băncilor ăstora se împrumutau pe ei înșiși sau partenerii lor de afaceri pe persoană fizică și aia era. Declarau falimentul, băncile puneau sechestru pe bunuri, își recuperau cât apucau din pagubă, iar oamenii care aveau economiile prin conturile alea rămâneau cu buza umflată.
Și totul începea cu niște schimbări, căci chipurile asta cerea piața. Iar oamenii puneau botul, că habar nu aveau în vremurile alea cum e cu bankingul și finanțele.
Așa și Revolut, face mici schimbări pentru că le cere piața, una la fel de necunoscută nouă azi cum era și acum 20-30 de ani piața financiară pentru părinții noștri. Între timp banii dispar din conturi, angajații sunt concediați de azi pe mâine, iar clienții vorbesc cu pereții când au întrebări de pus.
Vestea bună e că măcar știm că încă nu au dat faliment și nici nu au fugit de tot cu banii. Mai e timp să ne salvăm economiile. Iar dacă nu vor fi probleme, ne întoarcem și ne facem la loc prieteni. Totul e să nu-și concedieze toți angajații și să avem și noi cu cine vorbi. (CM)
