− Alo, legătura? Sofronie Gâşculeţ mă intitulizez, de profesie om bun, ca hobby deţinând şi încercarea mea contiună şi persistentă de a mă elevaţiona spiritualmente cu sufletul mereu mai în sus, spre transcendenţă.
− Aşa. Pentru ce ne căutaţi?
− Deci în cei ce priveşte vizita la patriarhatul Rusiei ortodoxe, Chiril.
− Patriarhul, nu patriarhatul.
− Aşa. Mi‑a plăcut caşcheta la patriarhul Chirie ăsta. Semăna cu casca de constructor care am avut‑o eu pe inventar, care cu ea s‑a realizat o mare minune. M‑a scăpat cu viaţa această cască.
− Cum aşa? V‑a căzut o grindă ceva, în cap, iar casca era la locul ei?
− Ei, ştiţi, la noi în şantier merge o vorbă tare înţeleaptă: numai cine n‑are cap nu poartă cască.
− Frumos! Elegant!
− Dar casca pe mine m‑a salvargat în altu felu. Eram într‑o misiune, undeva prin stepele Bărăganului, care noi trebuia să stăm acolo.
− Ce trebuia să faceţi?
− Decât să stăm. Aptsolutamente nimic nu trebuia să facem. Decât să stăm plecaţi ca să nu ne găsească la întreprindere o inspecţie, care li se spunese la inspectori, că noi suntem plecaţi cu mare treabă, care se şi cheltuise multe materiale şi bani cu asta. Şi cum stăteam noi aşa şi executam misiunea, zbang a venit gerul. Ger rusesc din ăsta de la Chrirl. Şi noi imediat zic: „Ce facem, bă?” Aveam nişte alcool industrial amestecat cu antigel în radiator, dar nu aveam cum să‑l scoatem de acolo decât pe sub maşină. Şi nu aveam în ce să‑l deşertăm.
− Şi ce aţi făcut?
− Am pus alcoolul în cască, că altceva nu aveam şi l‑am băut de acolo ca să ne încălzim. Şi astfel casca mi‑a salvat viaţa.
− Da. E ceva!
− Păi, dacă‑l beam în căciula de blană cum era?
Se vărsa jumate. Şi mai ne strica şi căciula, care în ea noi şi mîncăm şi puţea vodca a sos de sărmăluri.
Acum eu am sunat la dumneavoastră printre care vreau să adresaţi din partea mea o întrebare Patriarhatului rus Chirie ăsta.
− Spuneţi! Nu‑l cheamă chirie, ci Chiril.
− Aşa. Chilipir. Deci, domnul Chilipir, cum fac io să‑l văd pe Dumnezeu cu puterea sufletului şi a minţii ca să pot să mă spiritualizez şi să vorbesc cu el?
− Dar de ce vreţi să vorbiţi cu Dumnezeu?
− Vreau să‑i cer să‑mi dea multă credinţă şi nişte bani. Banii cu împrumut. Credinţa de tot.
− Şi cum vreţi să‑i mai daţi înapoi banii lui Dumnezeu?
− Când ne vedem. Dar să‑i spuneţi lui patriarhul Chilipir că nu vreau să‑mi dea ruble, ci dolars.
− Bun, am reţinut. O să transmitem. Hai, mergi şi matale acasă de‑acuma! La revedere.
− La revedere. Doamne ajută!
Kamikaze Prost Restant
Acasă Poșta Redacției Vizita Patriarhului Chiril în România a născut numeroase întrebări. Printre care şi...
