The Perks of Being a Wallflower (SUA, 2012), R: Stephen Chbosky, cu Logan Lerman, Emma Watson, Ezra Miller
* The Perks of Being a Wallflower nu a apărut încă în cinematografe la noi, deși a inițial fusese programat pentru septembrie 2012. Dar cui îi pasă? Important e că importatorii ăștia n-au ratat nimic cu Jason Statham și Dwayne ”The Rock” Johnson, frate. Că pulimea vrea acțiune.
Chiar mai greu decât să fii adolescent este să faci un film despre adolescenți. Multe dintre încercările de zugrăvire a celei mai zbuciumate perioade din viața unui om eșuează lamentabil în comedii pline de gaguri cu lichide corporale sau drame la care ți-e jenă să te uiți. Poate și pentru că a scris cartea care stă la baza filmului la puțini ani după ce-a depășit vârsta critică (29), poate și pentru că și-a adaptat el însuși scenariul și a debutat și în meseria de regizor cu The Perks of Being a Wallflower, Stephen Chbosky a făcut un film despre adolescenți perfect. Înduioșător, amuzant, inteligent și memorabil.
Filmul începe cu gândurile de dinaintea primei zi de liceu ale lui Charlie, un boboc îngrozit de bătăile de joc la care îl vor supune cei din ani mai mari. Ca să vă fie clar cam cât de popular e, băiatul își mărturisește suferințele într-o scrisoare adresată prietenului său imaginar. Timid, depresiv, pasionat de literatură și foarte talentat la scris, Charlie nu poate să nu vă amintească de William din Almost Famous. De altfel, acel ”wallflower” din titlu este un jargon care face referire la un individ retras și interiorizat, dar drăguț și interesant, odată ce ajungi să-l cunoști. Și ce noroc pentru Charlie că, după câteva zile de umilințe mai nasoale decât cele pe care le prevedea, ajunge să-i cunoască pe Sam (Emma Watson) și fratele ei vitreg și gay Patrick (Ezra Miller). Și lasă că ce noroc pe el, dar ce noroc pe noi! Miller (21) și Watson (22) sunt spectaculoși și, cu fiecare minut ce trece, ai senzația că ești martorul a două maturizări: cea a personajului principal asistat de primii săi prieteni, pe de-o parte, și una chiar și mai surprinzătoare, reală ca sânii mici ai Emmei, a celor doi tineri actori.
Așa cum cei mai buni actori par ăia care-și scriu singuri textele, pentru că le înțeleg cel mai bine, Chbosky te face să te întrebi dacă nu cumva autorii ar trebui să-și ecranizeze singuri romanele. Adaptarea best seller-ului este perfectă și din tot ce se întâmplă pe ecran, din delicatețea cu care își mânuiește personajele, ne dăm seama cât de tare își iubește Chbosky creația. Mulțumită acestei intimități dintre regizor și poveste, filmul degajă o căldură și o încredere în sine care, la doar câteva luni de la premieră, îmi dau senzația că vorbim deja despre un clasic al genului. ”Mă simt infinit”, îi șoptește Charlie lui Patrick în timp ce Sam stă cu părul (scurt) în vânt, în picioare, în lada camionetei care traversează în mare viteză tunelul, pe-o melodie a lui David Bowie. Într-adevăr, adolescenții au bunul obicei de a se simți infiniți. Iar The Perks of Being a Wallflower manifestă aceeași aroganță, contagioasă, de altfel: se dorește nemuritor. Și, dacă-și dorește, înseamnă că primul pas a fost deja făcut.
Andrei Manțog
