A murit Nik Baydin. Nicu îi spunea lumea. Era Angus al nostru; de fapt nu era de-al nostru. Era rus și noi tindem să românizãm numele străinilor când ne e drag de ei. De el ne era drag. Habar n-am cât de modest era, nu am idee dacă acum cântă în orchestra îngerilor și nu cred că ne vom reîntâlni printre nori albi ținând harpe în mâini. Știu doar că nu fenta muzica și că suna al dracului de bine. Suficient de bine cât să reziști până când revin AC/DC. Și nu-mi vine acum niciun gând răutăcios apropo de acordeoane, bemveuri și analfabetism. Chiar nu. Îmi vine doar să ascult “Ride on”. Pe heavy-rotation, în căști, să nu deranjăm lumea fină. Atât. Baftă, Nicule. Ride on!
Radu Moisescu
