Cluj Napoca, 5 iunie, ora 21.20
La umbra celor doi poli religioși ai Clujului se petrec, sâmbătă seara, doua acte laice ale Festivalului Internațional de Film Transilvan – TIFF. Vizavi de catedrala ortodoxă, fațada Teatrului Național este o explozie de lumină: butaforia glamour – cu covor roșu care coboară scările până în mijlocul străzii, lumini cât pentru un stadion, cordoane aurii, camere de luat vederi, automobile de lux, circulația oprită, oficiali și câteva zeci de curioși. Au mutat Clujul la Cannes, pe treptele Palatului festivalurilor! Înăuntru se va petrece ceremonia de închidere, înnobilată, la această ediție, de prezența Sophiei Loren. Lumea care se bulucește pe trotuarul de vizavi stă cu fundul la cortul din fața catedralei – un cort cu aspect electoral, destinat strângerii de semnături pentru modificarea Constituției României, ați ghicit, pentru eliminarea pericolului ca persoane de același sex să întemeieze o familie. Evenimentul TIFF marchează, deci, un succes cultural încă înainte de a începe.
La câteva sute de metri, în centrul catolic al orașului, proiectoarele care colorează zidurile marii biserici gotice se sting pentru a lăsa loc proiecției în aer liber a filmului Baahubali: Începutul. Filmul este produs la Telugu Cinema – studiourile botezate Tollywood, adică nici Holly, nici Bolly – și este deja al treilea film indian al tuturor timpurilor ca volum al încasărilor. Legenda păgână a lui Baahubali a adunat în coasta monumentului catolic vreo trei mii de adepți ai multiculturalismului. Încă o victorie TIFF, susținută, de data asta, de un public fără papion.
Pe bulevardul Eroilor – de fapt o stradă care leagă cei doi poli religioși -, un tânăr muzician* și-a instalat o scenă mult mai mică: un saxofon, un sampler și cutia saxofonului deschisă pe trotuar, pentru donații. Produce un soi de electro-funk foarte tonic, optimist și cu umor. Cutia se umple cu bancnote de mai multe ori în jumătatea de oră pe care am petrecut-o în fața lui. Un american entuziasmat îi cere microfonul și face o declarație de amor Clujului. Declarația, păstrată în sampler, devine pe loc back-vocal pentru improvizațiile artistului. Din publicul magnetizat de performance, se apropie de cutia saxofonului doi tineri pe care unii români i-ar descrie ca boschetari. Ea e micuță, el o ține pe ea după umeri, sunt puțin slinoși și puțin amețiți, deși sticlele pe care și le-au pus la picioare par să conțină resturi de sucuri iar el ține sub brațul liber o franzelă. Se apropie de artist, râd. Mă uit că au ajuns aproape de cutia plină cu bancnote. Fac doi pași în față, să fiu și eu pe-acolo, așa, la o adică. Tânărul se apleacă și pune, în cutia saxofonului, pâinea. Apoi salută artistul și pleacă chicotind cu iubita lui. Mie-mi dau lacrimile de rușine și de emoție. Vreau să mă ierte cineva.
Mircea Toma
*Jacob Medrea a fost invitat să cânte la TEDX – Cluj Napoca. Îl puteți vedea în câteva exemple de street-art aici.
foto Marius Deniz Bielefeld; sursa – pagina Facebook a artistului.
