Uneori mă surprind stând așa cu privirea pierdută ca Viorica în fața unei ecuații de gradul doi cu două necunoscute și gândindu-mă cum ar fi fost să știu și eu să mă bat. Bă, dar nu așa ca fătălăii ăia de la MMA, K1 și ce dracu’ de bătăi amicale dau ăia de la Pro X. Eu îmi doresc să mă bat ca Jet Li în Le Baiser mortel du dragon și ca Lucy Lawless în Xena: Warrior Princess. Adică pe lângă pumni și picioare în cap la dușman, să fiu bun și pe finețuri din alea de oprit sângele spre creier (vezi Xena și mișcarea ei cu două degete la gât) sau de dus tot sângele la creier (vezi mișcarea cu acul înfipt în ceafă a lui Jet Li).

Acum e cam târziu, că deh, când băieții de la mine de la bloc se duceau la box, lupte și karate și se întorceau cu nasul spart, mâini rupte și vânătăi, eu țineam morțis să aflu ce au mai făcut copiii căpitanului Grant, Paganel, Cascabel sau Jean-Marie Cabidoulin.

Și mă jur, nu vreau să știu bătaie ca să mă înscriu la vreun concurs de caftit. Nici măcar să evit knock-out-uri prin Centrul Vechi, la asta mă ajută foarte mult atletismul și titlul de vicecampion județean. Nici pentru hoți de buzunare, agresori din stradă sau mardeiași de scara blocului, pentru ăștia există poliție, jandarmerie, firme de pază și bătaie.

Eu tare aș vrea să știu bătaie pentru proști. Aș bate proști de dimineața până seara, recunosc. Dar nu orice proști. Doar pe ăia care dau lecții sau care se consideră mai presus de legi, fie ele chiar și morale sau de bun simț.

Cum ar fi mahalagioaica pe care am văzut-o aseară la știri, intervievată de un reporter fix când trecea granița în România într-un autocar venit din Italia și care pe un ton de precupeață cu cântar măsluit, urla: „eu nu sunt bolnavă, eu nu stau în casă paișpe zile.” Sau pe călătorii din microbuzul Otopeni – Brăila – Galați care refuză să anunțe autoritățile că au stat câteva ore în același habitaclu cu un pacient deja confirmat cu Covid 19. Sau pe cei care sunt relaxați că virusul ăsta mizerabil omoară doar bătrâni și bolnavi cronic. Păi băi, handicapaților, bătrânii ăia sunt părinții sau bunicii voștri. De când căcat au ajuns bătrânii, chiar și ăia votanți PSD, dispensabili? Voi chiar nu puteți vedea puțin mai departe de ușa bucătăriei? Cât egoism s-a adunat în voi, idioților?

I-aș bate și pe părinții care se lamentează că vai, s-au închis școlile. Dragi părinți, nu știu cum să vă spun ca să nu vă șochez și mai tare, dar trecem printr-o criză. Așa că anul ăsta, nu o să mai puneți poze de la olinclusiv din Bulgaria, ci o să petreceți concediul acasă cu copilul. Accentuez ACASĂ. Nu în parc, nu la mall, nu la locul de joacă. Asta nu e vacanță, simt nevoia să repet, e o situație de criză. Dacă avem noroc și scăpăm odată cu venirea căldurii de boala asta, ne vedem în weekenduri în Vamă și cam atât. Dau eu o bere dacă e.

Iar pentru toate astea nu sunt de vină nici Bill Gates, nici Big Pharma, nici măcar tehnologia 5G (nu râdeți, toate teoriile astea există și au mulți adepți). De vină suntem tot noi, oamenii. De la chinezii ăia care își vând peștele în piețe insalubre, continuând cu cretinii care refuză să se autoizoleze și să informeze autoritățile și până la nespălații pe mâini care se cred imuni la orice boală.

După ce aș termina de bătut la ăștia, aș mai avea o tranșă, creștinii ortodocși habotnici. Citez dintr-o postare de pe pagina Candela Sufletului: „Dar vă întreb eu așa ca un creștin ortodox cu botez ortodox valid (sublinierea îmi aparține): Oare la Biserică mergem că ne cheamă parlamentul sau că ne cheamă Hristos? Există vreo boală la Hristos Acasă? Ne dăruiește Mântuitorul nouă boală? Or, noi mergem la Biserică să ne dăruiască Hristos vindecare.” Păi dacă e așa, să nu vă mai prind că aglomerați spitalele de acum încolo. Ai un cuțit în spate, du-te acasă la Hristos să te opereze el. Te doare o măsea? Roagă-te de Sfântu Petru să te ajute cu o rețetă de algocalmin. Pe voi ăștia v-aș bate fără remușcări, serios. Că doar o să vă vindecați repede de vânătăi acasă la Hristos. Acum eu nu știu dacă am botezul valid, dar știu că până și preafericitul a recomandat enoriașilor să respecte deciziile autorităților și să nu se bazeze prea mult pe disponibilitatea Celui de sus la vindecări rapide și pe bandă rulantă.

După ce i-aș termina pe cei de mai sus, aș încheia operațiunea cu autoritățile. Citeam zilele trecute că la Iași, un izolat din ăsta a rupt consemnul și s-a dus să dea examen de permis auto. La fel, în Gorj, unul nu a fost găsit acasă. Și ce declară Poliția Română? S-a deschis dosar de cercetare penală. Păi ce mai cercetezi, băi polițistule? Era acasă? Nu. Trebuia să fie acasă? Da. Bun, amendă zece milioane de lei și o zi pârnaie. Nu ai lege să îl pedepsești așa? Nu-i nimic. Mergem împreună la Parlament și, cu bătaia pe care o mai știi și tu, îi schilodim pe toți din pumni și din picioare până votează legea. Și tot așa.

În final vreau să fim bine înțeleși. Eu nu invit pe nimeni să ia proștii la bătaie. Și dacă aș ști bătaie m-aș ocupa singur de problemă. Norocul lor, și cu siguranță și al meu, e că nu știu bătaie. Dar știu în schimb între ce ani a trăit Jules Verne și că îl mai chema și Gabriel.

Și dacă tot au scăpat de furia mea proștii pedagogi, feriți-vă de ei cât puteți. Ăștia au cele mai mari șanse să se infecteze. Și ar fi păcat de noi, ăștia normali și responsabili, să ne îmbolnăvim de o boală luată de la un prost. (C.M.)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here