În sfârșit, Nobelul pentru literatură câștigat de un român din România

scuzati-ma ca va atrag atentia, dar sunteti niste inculti. ceea ce stiti este adevarat: exista premiul Nobel pentru literatura in valoare de 9 milioane de coroane suedeze, cam 875 000 de euro. un maruntis, vom vedea mai incolo. copiii invatati de mici ca vor ajunge oameni realizati daca invata bine sper ca acest premiu sa-i fie atribuit lui Cartarescu, fiindca are talent si a studiat asa de mult incat a ajuns conferențiar universitar la Catedra de literatură română a Facultății de Litere a Universității din București. ei bine, lui nu i se acorda premiul Nobel pentru literatura fiindca in cartile sale nu a descris o situatie politica ambigua, asa cum cere juriul din Academia Suedeza. da, talent are si scrie fumos, de te cufunzi intr-o alta lume atunci cand ii citesti cartile.
Dar aici nu e vorba despre talent. sau celebritate (desi unii cred ca da). sau recompensa materiala. nu. adevaratele premii sunt premiile IGNOBIL, premii care se acorda dupa legile date de cei care ajung sa primeasca aceste premii. beneficiarii lor sunt in mare parte parlamentarii romani si in restul ramas oameni din jurul parlametarilor. ca sa nu mai lalai subiectul si sa prelungesc suspansul, e vorba de aia care scriu din parnaie. da, aia care au furat milioane de euro (si aici premiul Academiei Suedeze e un bacsis de maxim 1 saptamana in LOFT) dar care trebuie sa se bucure de ele (milioanele). stiti bancurile alea: piratii lupta pentru bani, ofiterii navali pentru onoare sau studentii aleg muntele de bani iar profesorii universitari aleg muntele de creier: fiecare alearga dupa ce nu are. asa e si aici: saracii gen Cartarescu au libertate multa si scriu ca poate or ajunge vreodata bogati, iar cei care au furat milioane sunt bogati si doar temporar lipsiti de libertate. un scriitor de talia lui Cartarescu isi va vedea cartile tiparite din banii editurii si apoi va spera sa i se vanda cat mai mult din editie. un premiat IGNOBIL isi tipareste cartile din banii lui si-l doare in cot daca i se vende vre-una. lui Cartarescu i-e frica de membrii Academiei Suedeze: oameni literati, critici de arta, cititori avizi, pe scurt oameni greu de satisfacut. un premiat IGNOBIL nu are emotii din acestea: odata o ministra tehnocrata ridica problema daca comisia de eliberare pentru buna purtare sa fie o comisie de critici literari care sa echivaleze opere de arta in zile de pedeapsa. si ministra asta a fost remaniata de parlament, fiindca nimeni nu e interesat sa analizeze calitatea acestor „opere”: s-ar lasa cu o mare tragedie in cazul in care vre-un critic ar cataloga cinstit cartea, declarand-o fara valoare. stiu, voi care credeti de mici in meritocratie gasiti asa ceva drept comedie. dar va asigur ca ar fi o mare tragedie. in primul rand in viata profesionala a unui astfel de critic.
acum sper ca intelegeti de ce un scriitor aspirant la premiul Nobel e total opus unui scriitor premiat IGNOBIL.
in ultima perioada a aparut un element de suparare in societatea romaneasca, in sensul ca edituri aparent respectabile au publicat si promovat la targ de carte scriitori premiati IGNOBEL. supararea fanilor meritocratiei este inevitabila. dar ei trebuie sa inteleaga ca in sufletul oricarui scriitor, meritocrat ori ignobil, zace dorinta de a fi recunoscut de cat mai multi. si pare drept o mare prostie din partea scriitorilor IGNOBILI sa se laude cu opera lor din moment ce toata lumea stie care a fost si de ce a aparut… chemarea talentului la scriitorii IGNOBILI. dar nu e vorba de prostie ci de dorinta umana de a fi apreciat. o dorinta ce depaseste limitele decentei. dar orice scriitor IGNOBIL a depasit demult limitele decentei cand a inceput sa fure.