Știți că ne place natura. Dar ne mai plac și oamenii. Despre natură și protecția mediului am scris tone de texte. Acum, dăm cuvântul dușmanului, printr-o scrisoare primită de la un cititor. Nu știm cât de fioros vi se va părea el, dar noi am ales să o publicăm.

Dragă redacție,

De mai bine de șase ani locuiesc în cartierul Greenfield, din nordul Bucureștiului. De peste un an, însă, viața noastră este dată peste cap din cauza închiderii drumului din pădure, una dintre cele două căi de acces în cartier. „Vadul Moldovei”, pentru cunoscători. Trafic infernal, blocaje, nervi pe aleea Teișani, singurul drum rămas în funcțiune. Există deja o întreagă literatură de specialitate pe marginea subiectului. Inclusiv domnul Cărtărescu, vecinul nostru, din Greenfield-ul vechi, candidat la premiul Nobel pentru literatură, a scris pe această temă, adresându-se doamnei consilier USR Clotilde Armand, citez: „Cui nu-i pasă de oameni nu are ce căuta în politică. Ați fost votată de oamenii din Greenfield, cei pe care acum îi trădați și-i înfundați în disperare. Asta trebuie să așteptăm de la USR? Pentru asta v-am votat? Asta ați face întregii țări dacă ați avea puterea?”

Urmăresc constant tot ce se scrie despre Greenfield, așa cum am urmărit și tot ce s-a scris de-a lungul vremii despre dezvoltator și despre cartier, înainte să mă mut. Chiar în publicația voastră am văzut, cu ceva timp în urmă, un material legat de Greenfield. De aceea, vă scriu aceste rânduri, în speranța că mai sunteți interesați de subiect. Precizez că am trimis cele de mai jos și altor publicații care au dezbătut problema cartierului nostru.
În septembrie 2011, când m-am mutat în Greenfield, am făcut-o pentru mine și pentru familia mea, pentru un plus de confort, mai puțin zgomot și un aer mai curat. Poate sună cinic, dar nu m-am gândit că rolul meu acolo va fi să salvez pădurea. Nici măcar nu am de ce și de cine să o salvez, pentru că nu o atacă nimeni. Dimpotrivă, în toți acești ani, de când m-am „retras” aici, am observat că mai toți vecinii noștri sunt iubitori de natură. Nu s-au produs schimbări ale mediului înconjurător pe care să le resimțim. Pe oamenii cu care coabitez în Greenfield bănuiesc că pădurea din jur i-a făcut să vină, nu dorința sălbatică de a o distruge. În plus, înainte de a mă înhăma la avansuri, credite și rate pentru apartament, am studiat bine proiectul și am aflat care sunt planurile de viitor cu această zonă. Am analizat plusurile și minusurile, am făcut media și am decis să fac acest pas. Ce nu am reușit să prevăd, însă, a fost îndârjirea unui ONG de mediu, Eco-Civica pe numele său, care a devenit „avocatul” nostru numărul unu în lupta cu propriul nostru confort. Aliați de nădejde îi sunt cei din USR, un partid plin de intenții bune, pe care, de alfel, l-am și votat, dar care reușește de cele mai multe ori să dea cu bâta în baltă. Trist este că singurele victime ale acestei lupte surde dintre dezvoltator, ONG-uri și partidele politice suntem noi, oamenii acestui cartier. Foarte interesant este că un ansamblu vecin beneficiază de un drum forestier, pe lângă grădina zoologică. O constatare care poate fi făcută cu ochiul liber și despre care s-a scris și aici. Spre norocul locuitorilor de acolo, nici un ONG nu s-a autosesizat să-i ajute. În schimb, „Vadul Moldovei” nu doar că a fost închis cu o barieră, ci a și fost transformat într-un șir de capcane peste care nici cu TAB-ul nu s-ar putea trece. În nici un caz gropile apărute acolo peste noapte nu sunt opera naturii, ci a unor „protectori” ai ei. Și uite-așa, copleșiți de cele mai bune intenții, am salvat, rând pe rând, copacii, animalele și liniștea din pădurea Băneasa. Am salvat tot, dar am uitat esențialul. Ce facem cu noi, locuitorii? Pe ei cine îi salvează? După atâtea discuții, m-am cam săturat să ne reprezinte alții, așa că e momentul să ne facem auziți singuri. Din păcate, armele noastre sunt limitate, iar vocea noastră e prea puțin, spre deloc, auzită în media. În presă, cea mai mare parte a articolelor apărute despre această problemă atacă ori Primăria Generală, ori dezvoltatorul, dar aproape toți ne ignoră pe noi, locuitorii cartierului. Oricât de bine intenționat ar fi ONG-ul domnului Trifu (vicepreședintele Eco-Civica) și oricât de protectoare ar fi doamna Clotilde Armand, simt că e timpul să spunem și noi clar și răspicat ce vrem. Vrem, în primul rând, redeschiderea drumului „Vadul Moldovei”. Până acum, singura opoziție la darea în folosință a acestei căi de acces a fost Eco-Civica. Nu am văzut vreun comitet de locatari Greenfield cu oameni scandalizați de faptul că vecinii lor mai insensibili trec cu mașina prin pădure, pe un drum care e public din 1979 și care, brusc, în momentul apariției unui ansamblu rezidențial, a atras atenția domnului Trifu. Absolut toți cei care stau aici își doresc acest drum redeschis, dar părerea lor nu are importanță pentru domnii de la Eco-Civica. Imaginea de salvatori închipuiți ai unor căprioare și mistreți „puși în pericol” contrastează puternic cu grădina zoologică aflată la doi pași. Acea închisoare pentru animale nu reprezintă o miză pentru domnul Trifu și prietenii săi. Forța protectoare a acestui ONG heirupist reușește să blocheze dezbateri publice, să pună la îndoială hotărâri CGMB și să prelungească calvarul căruia suntem supuși zi de zi. Și asta fără să le-o ceară nimeni dintre cei implicați direct în viața din Greenfield. Cu astfel de frânari mereu puși pe apărat câte ceva, îmi imaginez că Alpii ar fi fost și acum nelocuiți, fără stațiuni de schi, cu zero infrastructură. Pentru că – nu-i așa? – din comuniunea om-natură, omul trebuie exclus, el nu contează. Este foarte interesant cum alt mare cartier aflat nu foarte departe, Cosmopolis, ale cărui probleme cu mediul depășesc cu mult problema drumului de acces prin pădure, de la Greenfield, nu i-a activat pe cei de la Eco-Civica. Probabil că nu au nici un interes să apere natura și în acea zonă. Apropo, la toate acțiunile de curățare a pădurii, de plantare de copaci, care se organizează periodic în pădurea care mărginește Vadul Moldovei, nu am văzut nici un ONG de protecție a mediului. Dar excesul de zel al unor compatrioți face aproape imposibilă existența vreunui proiect aflat în preajma vreunui lac, pădure, lăstăriș, luminiș etc. Conform acestor „ultrași verzi”, evoluția și dezvoltarea unui oraș trebuie interzise. Ura pe care acești apărători ai mediului au acumulat-o în lupta cu bandiții imobiliari se transferă oriunde, oricând, aproape fără discernământ. De furie că a fost afectat habitatul natural al unor căprioare, la un moment dat și pe bună dreptate, acești oameni au devenit niște mizantropi, pentru care totul complotează împotriva naturii. Singura variantă acceptată de ei este cea a traiului ca în Evul Mediu, fără nici unul din avantajele perfide ale invențiilor cât de cât moderne, cum ar fi asfaltul sau electricitatea. În speranța că și opinia noastră, a cetățenilor plătitori de taxe din Greenfield, contează, închei cu o mare rugăminte: domnilor de la Eco-Civica, nu ne mai salvați!
Cu stimă,
Cristian Ștefănescu

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here