Scriam acum doi ani despre șicanele pe care Gheorghe Ilie, un primar pesedist (ce pleonasm!) din Telega le făcea unei doamne de peste 75 de ani ce deține o concesiune pentru un ochi de apă sărată numit solemn Băile Minerale Telega, despre care oamenii spun că i-a scos din boală.

Pe scurt, după ce doamna Gina, titulara concesiunii, a investit acolo de zece ori mai mult decât avea obligația prin contractul de concesiune (familia pierzându-și cu această ocazie cele două apartamente din București), s-a trezit capitalistul în primarul din Telega, acesta construindu-și o pensiune peste drum de lacul sărat, cu scopul de a pune gabja pe întreaga afacere, anulând concesiunea existentă.

Cu toate cohortele de inspectori trimise de primar (de la ANPC, Poliția Economică, ISU, Inspectoratul Teritorial al Muncii, Ministerul Turismului și Ministerul Mediului) și cu toate ratele îndoitoare plătite la bancă, doamna Gina a reușit miraculos să mențină în viață Băile Minerale.

Asta, până anul trecut în decembrie, când profitând de absența concesionarei, primarul afacerist pe banii altora și-a emis singur un ordin de demolare și a început să dărâme amenajările de pe malul lacului.

Cu legea în mână, concesionara a reușit să oprească la jumătate distrugerea, pe baza faptului că nu exista autorizație de demolare. La limita imposibilului, septuagenara încearcă acum prin justiție să oprească, în ceasul al doisprezecelea, buldozerele primarului, urmând apoi să apeleze iar la voluntari și fani ai salinei (majoritatea oameni care vin de ani în șir aici pentru sănătate), ca să reconstruiască de la zero cabanele din lemn, scările și balustradele din jurul lacului.

Apropo de balustrade și coșmelii de lemn: cine trece podețul care duce la acest stabiliment (nu știu cum să-i zic, nu e ștrand, nu e resort, nu e unitate medicală) are surpriza să se pomenească în altă epocă: pare mai degrabă o plajă interbelică și o pensiune din scrierile lui Sebastian, cu o terasă-restaurant, câteva cabine de duș și câteva căsuțe din lemn (acum, scânduri de foc, prin grija primarului). 

înainte de buldozerele PSD

Nu veți găsi balustrade de inox, faianță neagră prin veceu (supremul rafinament al cocalarului recent îmbogățit) și nici gresia aia alunecoasă pe jos, ca în localurile moderne.

De fapt, toată Telega are aerul de stațiune balneară antebelică, multe dintre cerdacurile de lemn fiind vopsite ultima dată prin 1917. Asta nu-i știrbește din farmec, dimpotrivă, după părerea mea. Dacă am fi nemți, cehi sau unguri, autoritățile ar avea grijă să conserve aspectul patriarhal al localității și să-l exploateze. Am văzut în Ungaria sate care n-au frumuseți mai presus decât are Chitila, transformate în locuri de pelerinaj turistic, cu uliță comercială plină de meșteșugari, hoteluri, autocare, ba chiar și doamne venite din însorita Africă pentru a-și oferi serviciile. Toate acestea făcând ca acele localități să prospere.

În schimb, la Telega, unde ar fi destul ca autoritățile să nu facă nimic și doar să-i lase pe micii antreprenori locali să-i atragă pe clienți, primarul se înverșunează să omoare una dintre puținele afaceri pe motiv că profiturile nu intră direct în buzunarul lui. Dacă n-ar fi tragică, lupta de peste trei ani a primarului cu o femeie de aproape 80 de ani și cele două fiice ale ei ar fi comică. Cu ștampila de primar în mână și cu toate autoritățile locale și centrale făcând sluj în fața PSD-ului atotputernic, Gheorghe Ilie se vădește mai neputincios decât un pensionar care cere o informație funcționarei acre de la fisc. Păi, băi, Gheorghe, era destul să convoci un congres PSD în zonă și să duci turma de membri la lac. Se știe că ovinele au nevoie de sare, ar fi lins bolovanii din jur și ar fi băut apa salinei, ca să le ajute la metabolism. Dragnea a ascuns o insulă și tu nu ești în stare să furi un iaz? Nu ești demn de calitatea de membru PSD.

De fapt, cele trei femei nu sunt singure. De câte ori primarul le mai arde câte o lovitură de copită, se mobilizează de partea lor un grup masiv de susținători, majoritatea acestora fiind dintre cei ce au beneficiat în trecut de efectele apei sărate din lac.

stabilimentul, după intervenția providențială a oamenilor cu veste fluorescente, plătiți de primărie să se ocupe de răfuielile personale ale primarului

Să sperăm că judecătorii care vor decide dacă acceptă sau nu contestația doamnei Gina au și ei vreun picior suferind de reumatism. Sau, măcar, un simț al dreptății care nu suferă de niciun beteșug. (N.D.)

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here