Dacă visul tău a fost dintotdeauna să lupți în primul război mondial, te poți înrola aici

1917 (Regia și Scenariul: Sam Mendes, Director de Imagine: Roger Deakins, Cu: George MacKay)

1917 este acel film datorită căruia descoperi că cinematografia înseamnă mult mai mult decât doar o poveste, doar un scenariu, doar un regizor. Performanțele tehnice ale echipei de filmare în întregul ei, în frunte cu DoP-ul (directorul de imagine) Roger Deakins, sunt atât de impresionante încât chiar și pentru novici vor deveni punctul central al discuțiilor de după film.

Tehnica de filmare poate nu e revoluționară ca stil general, dar cu siguranță este pusă în practică într-un mod revoluționar de Sam Mendes (a mai regizat American Beauty, Road to Perdition, Revolutionary Road sau Skyfall). Combinața ingenioasă între joc de tip RPG, road movie și documentar filmat din mână în ceea ce pare a fi un cadru continuu, neîntrerupt, cu camera ”mergând” alături de personaj și filmându-l de aproape în diverse unghiuri, mai ales din spate, face ca experiența vizuală să fie atât de intensă și de imersivă încât chiar este o crimă să vezi acest film altundeva decât la cinema. Eu unul am cheltuit (nu fără o considerabilă strângere de inimă) 90 de lei să-l văd chiar la sala VIP a unui mall din București, și dincolo de potolul și băutura care au precedat filmul (intră în preț, laolaltă cu sucul, berile, nachosul și popocornul, și dacă le aduni pe toate descoperi că 90 de lei e un preț corect), aș fi dat bucuros aceeași sumă doar pentru condițiile excepționale din sală. Practic, a fost ca și când aș fi fost acasă pe fotoliu, doar că cu un ecran de cinematograf în față și cu un sistem audio hiperperformant peste tot în jur.

Povestea este simplă (bașca adevărată!), dar spusă impecabil și cu un bun accent pe cruzimea absurdă care a caracterizat ”marele război”. Primul Război Mondial a venit în cel mai prost moment pentru omenire, în primul rând în ceea ce privește nivelul de la acea dată al tehnologiei. Capacitățile distructive obținute grație revoluției industriale o luaseră, la începutul secolului trecut, cu mult înaintea abilităților defensive, tactice și de securitate. Pe lângă tactica sinucigașă de a folosi în continuare divizii de infanterie lipsite de apărare care cucereau în stil străvechi teritorii apărate de o artilerie cumplită și încălcarea repetată a convențiilor internaționale (folosirea gazelor mortale etc.), cele mai multe victime au fost rezultatul incapacității de a comunica în timp real, la distanțe mari, cu soldații aflați pe front. Această aberație stă la baza intrigii filmului, care spune povestea reală a doi soldați trimiși către linia I a frontului, pentru a-l anunța pe generalul Colin John Mackenzie (jucat de Benedict Cumberbatch și prezentat ca un soi de Walter Kurtz din Apocalypse Now) că trebuie să oprească un asalt cu 1600 de soldați englezi pe care germanii îl așteptau, după le întinseseră o cursă aliaților de care comandamentul central englez aflase grație supravegherii aeriene.

George MacKay (un actor englez pe care eu l-am mai văzut în Pride, care e foarte bun) este impecabil în acest film greu care practic își propune să-l urmărească cu camera îndeaproape pe personajul lui, caporalul Schofield, în fiecare clipă (asta e senzația dată de tehnica de filmare continuă, aparent deloc editată) a drumului lui către linia I a înfiorătorului război. Pe măsură ce acesta și colegul lui, caporalul Blake, se apropie de miezul evenimentelor, suspansul crește gradual, iar tensiunea acumulată și construită cu dibăcie în prima jumătate a filmului explodează în a doua jumătate, când ajungem, împreună cu personajele, în satul Ecoust-Saint-Mein, unde are loc una dintre cele mai frumos filmate și convingătoare scene de război din istoria cinematografiei.

Fără să fie un film care să intre în istorie pentru vreo perspectivă unică asupra unui subiect deja suprasaturat sau pentru construirea unei povești sau a unor personaje excepționale, 1917 rămâne o capodoperă tehnică și o revoluție în materie de acumulare a suspansului și dezvoltare a poveștii grație abordării unice și foarte satisfăcătoare pentru spectator. Este practic cea mai bună experiență VR pe care o puteți visa, deci pregătiți-vă să fiți parașutați direct în miezul celui mai sângeros război dintre toate războaiele și să ieșiți din el sleiți de puteri, dar profund marcați și cu sentimentul că ați fost martorii reinventării cinematografiei.

Andrei Manțog