ULTRAȘI TUNȘI ȘI FREZAȚI (Harta galeriilor din România, episodul 13)
Vasluiul, fără să fi fost vreun teatru de război în ultimul secol, poate fi considerat lejer oraș martir. Nu se întîmplă nimic în el. Tinerii orașului, proști sau deștepți, nu au nici o atracție culturală în localitate. Odată cu ridicarea echipei de fotbal, stadionul a devenit ateneul, biblioteca și opera celor care nu mai aveau unde împărtăși o idee, unde arunca cu petarda, cu torța sau cu piatra.
Ultrașii vasluieni, ca mai toți moldovenii pe care-i cunosc, sînt suciți rău de tot. Rar se întîmplă ca o echipă să strîngă pe stadion mai mulți suporteri în divizia B decît reușește să adune în A. Și aici vorbim de pătimași, nu de sămînțarii de la tribune. La Vaslui s-a putut.
Istoria fanilor galben-verzi se împarte în două mari perioade: perioada alb-albastră, cea de dinaintea lui Porumboiu, și perioada galben-verde, cea de după Porumboiu. Din 1999 î.P., cîțiva tineri încep să susțină Sport Club Municipal Vaslui de la tribuna Sud. Echipa a încercat, fără succes, să răzbată prin ligile inferioare. După o luptă pierdută cu Iașiul la promovarea din C în B, moment care declanșează războiul regional, Porumboiu preia echipa.
Era d.P. începe în 2002. Se produce primul miracol. Din alb și albastru, culorile echipei se transformă în galben-verde, ca ale firmelor patronului. Neavînd încotro, suporterii trec de această cumpănă cromatică și adoptă fără luptă noua ordine. PNV (Peluza Nord Vaslui) este în acest moment locul unde se adună Dorobanții, Furieux și Excentric. Nici una dintre grupări nu este independentă. Coregrafiile și materialele le sînt subvenționate în mare măsură de tatăl unui cunoscut regizor din oraș. Dorobanții, cel mai solid grup din PNV, există din 13 martie 2004, de la un meci cu Iașiul. S-a ridicat pe rămășițele celor de la Brigada Supremă (sudiștii de pe vremea Sportului), iar membrii sînt naționaliști destul de activi.
Furieux e din 2006. S-a înființat la inițiativa liderului de atunci al peluzei, în colaborare cu cîțiva foști dorobanți plictisiți de doctrina de dreapta. Băieții au cotit-o puternic spre stînga și s-au chinuit cu independența timp de aproape trei ani. S-au mutat în peluza Sud, au început să călătorească pe banii lor și să ia bătaie pe cont propriu de la autorități. În 2009, după ce liderii au primit interdicții, Peluza Sud s-a destrămat din nou. Furieux s-a întors în peluza Nord. Astăzi numără puțin peste zece membri, băieți din nucleul dur care refuză să participe la coregrafiile plătite de club. Excentric este cea mai tînără grupare. Cînd Furieux făceau pipi, mîncau și mergeau pe unde voiau ei prin țară, nu escortați de jandarmerie, excentricii se încălțau cu fesul. Între timp, au mai crescut. Sînt cam 20. La un meci de acasă cu Rapidul, cînd a ieșit cu smotoceală pe străzi între galerii, cîțiva puști de la Excentric i-au dat pe goarnă pe unii lideri ai PNV. Pedeapsa a fost interdicția de a mai sta în peluză ca grup. Între timp, suspendarea a expirat.
La capitolul rivalități, cele mai cunoscute meciuri sînt cele cu vecinii ieșeni. Se ceartă din divizia C, de pe vremea cînd aveau aceleași culori. Cu Rapidul se bat de la primul lor meci în A, cînd au pățit o mare rușine, bannerul Dorobanților fiind capturat, pentru cîteva minute, de giuleștenii Unione Ultras. 0-2 la bannere s-a făcut la București, tot cu Rapidul. Gruparea Radical a pierdut steagul printre ceferiști și s-a desființat. Memorabil e și asaltul la care au fost supuși băieții de la Furieux la Constanța, unde cîțiva flăcăi cu cagule pe față de la Farul au urcat după ei în tren, să-i desființeze. Au rezistat eroic înnodînd curele la ușile compartimentelor. Singura mare prietenie îi leagă de timișoreni, cu care au luat un banner de la Iași.
În ultima vreme, peluza e tot mai șubredă. Cauza răului e tot cea care a declanșat și binele la Vaslui: patronul clubului. Cu ceva timp în urmă, detectivii angajați să urmărească jucătorii prin oraș au descoperit că Hăisan, portarul, se tocmise să trîntească un meci cu Iașiul. Unul dintre detectivi, prieten cu un membru al peluzei, a relatat descoperirea, iar la primul meci acasă apăreau înscrisuri și urări de bine la adresa trădătorului din poartă. Supărat, Porumboiu l-a convocat pe președintele clubului, care a acționat prompt și, sub dictonul latin Apă, paie și bătaie, a presărat în PNV cîțiva interlopi vigilenți. După acel episod, cei mai puțin curajoși membri ai peluzei ajunseseră la un așa grad de supunere, încît se auzise că Porumboiu le dicta și mesajele. (Peluza Oficială Kamikaze)
